- pârghie
- PẤRGHIE, pârghii, s.f. 1. Bară rigidă care se sprijină pe un punct de articulaţie fix şi asupra căreia se exercită o forţă activă şi o forţă rezistentă; bară (de lemn sau de fier) care serveşte la ridicarea sau la mişcarea unei greutăţi. 2. fig. Forţă care dă impuls unei activităţi; punct de sprijin. – et. nec. cf. lat. p e r g u l a.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PÂRGHIE s. (tehn.) 1. (înv. şi reg.) părângă, (reg.) mătărângă, parmaclâc, (Mold.) tăbârcă, (înv.) mangeal. (pârghie de ridicat greutăţi.) 2. v. braţ. (pârghie a unei balanţe.) 3. cârmă, drug, oişte, proţap. (pârghie la moara de vânt.) 4. (reg.) pocănea, terteleci. (pârghie la joagărul de buşteni.) 5. v. proţap. (pârghie la fântână.) 6. (pop.) săgeată. (pârghie la leagăn.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepârghie s. f. (sil. -ghi-e), art. pârghia (sil. -ghi-a), g.-d. art. pârghiei; pl. pârghii, art. pârghiile (sil. -ghi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPÂRGHI//E pârghiei f. 1) Bară mobilă care se poate roti în jurul unei axe imobile sub acţiunea forţelor situate într-un plan perpendicular pe axa de rotaţie. 2) Par sau drug care, având un punct de reazem, serveşte la ridicarea unei greutăţi. 3) Forţă care stimulează o activitate. Reforma economică radicală este principala pârghie a restructurării. [G.-D. pârghiei; Sil. -ghi-e] /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.