- păşună
- PĂŞÚNĂ s.f. v. păşune.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
păşuna — PĂŞUNÁ, păşunez, vb. I. 1. intranz. (Despre vite, oi etc.; la pers. 3) A paşte1 (1). 2. tranz. (Despre oameni) A duce (animalele erbivore, turmele etc.) la păşune, a duce să pască, a păzi în timp ce paşte; a paşte1 (2), a păstori. – Din păşune.… … Dicționar Român
paşte — PAŞTE1, pasc, vb. III. 1. intranz. şi tranz. (Despre vite; la pers. 3). A se hrăni rupând cu gura iarbă, plante etc. ♦ tranz. fig. A întreţine, a cultiva, a dezvolta stări sufleteşti etc. 2. tranz. (Despre oameni) A păzi animalele care pasc (1),… … Dicționar Român
porni — PORNÍ, pornesc, vb. IV. 1. intranz. şi refl. (Despre fiinţe) A pleca din locul în care se află, a se pune în mişcare, a se îndrepta spre ceva, a purcede; p. ext. a merge. ♢ expr. (intranz.) A porni cu stângul = a nu avea succes într o acţiune. A… … Dicționar Român
păcurări — PĂCURĂRÍ, păcurăresc, vb. IV. intranz. şi tranz. (înv. şi reg.) A ciobăni, a păstori. – Din păcurar1. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍ vb. v. ciobăni, paşte, păstori, păşuna. Tr … Dicționar Român
păstori — PĂSTORÍ, păstoresc, vb. IV. tranz. 1. (Despre oameni) A duce (animale erbivore, turmele etc.) la păşune, a duce să pască; a păzi în timp ce paşte1 (2), a păşuna. ♦ intranz. A se ocupa cu păstoritul. 2. fig. (Folosit şi absol.) A conduce, a… … Dicționar Român
păşunare — PĂŞUNÁRE s.f. Acţiunea de a păşuna. – v. păşuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂŞUNÁRE s. v. păscut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂŞUNÁRE s. v. imaş, izlaz, păşune. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Si … Dicționar Român
păşunat — PĂŞUNÁT s.n. Faptul de a păşuna (1); păscut, păşune, păşuneală. – v. păşuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂŞUNÁT s. v. păscut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂŞUNÁT s. v. imaş, izlaz, păşune. Trimis de siveco … Dicționar Român
păşune — PĂŞÚNE, păşuni, s.f. 1. Loc acoperit cu vegetaţie ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ p. restr. Vegetaţie ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (înv. şi reg.) Păscut, păşunat. [var.: (înv. şi pop.) păşúnă s.f.] – lat. pastio … Dicționar Român
păşuneală — PĂŞUNEÁLĂ, păşuneli, s.f. (reg.) Păşune; păşunat. – Păşuna + suf eală. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂŞUNEÁLĂ s. v. păscut, păşunare, păşunat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păşuneálă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român