Dicționar Român. 2013.
păscut — PĂSCÚT s.n. Faptul de a paşte1; păşunat, păşune. – v. paşte1. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂSCÚT s. păşunare, păşunat, (înv. şi reg.) paştere, păşune, (reg.) păscare, păşuneală, suhat, suhăţie. (păscutul vitelor.) Trimis de… … Dicționar Român
păşunat — PĂŞUNÁT s.n. Faptul de a păşuna (1); păscut, păşune, păşuneală. – v. păşuna. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂŞUNÁT s. v. păscut. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂŞUNÁT s. v. imaş, izlaz, păşune. Trimis de siveco … Dicționar Român
păşune — PĂŞÚNE, păşuni, s.f. 1. Loc acoperit cu vegetaţie ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ p. restr. Vegetaţie ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (înv. şi reg.) Păscut, păşunat. [var.: (înv. şi pop.) păşúnă s.f.] – lat. pastio … Dicționar Român
