Dicționar Român. 2013.
păşune — PĂŞÚNE, păşuni, s.f. 1. Loc acoperit cu vegetaţie ierboasă perenă, unde pasc vitele. ♦ p. restr. Vegetaţie ierboasă, iarbă (de pe locul unde pasc vitele). 2. (înv. şi reg.) Păscut, păşunat. [var.: (înv. şi pop.) păşúnă s.f.] – lat. pastio … Dicționar Român
defrişa — DEFRIŞÁ, defrişez, vb. I. tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii etc. sau pentru a l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher … Dicționar Român
livadă — LIVÁDĂ, livezi, s.f. 1. Suprafaţa de teren plantată cu pomi fructiferi. 2. Întindere de pământ pe care se lasă să crească iarba pentru cosit sau pentru păşunat. [var.: (reg.) livéde s.f.] – Din bg. livada, ucr. levada. Trimis de RACAI, 13.09.2007 … Dicționar Român
otavă — OTÁVĂ s.f. Iarbă care creşte în acelaşi an, după ce câmpul a fost cosit sau păşunat; p. ext. loc unde creşte această iarbă. – Din bg., scr. otava. Trimis de ana zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 OTÁVĂ s. (reg.) zlac. (Caii mănâncă otavă.)… … Dicționar Român
pajişte — PÁJIŞTE, pajişti, s.f. Loc acoperit cu iarbă (măruntă şi deasă), folosită ca nutreţ sau pentru păşunat; vegetaţie ierboasă care acoperă acest loc. – Din sl. pašište. Trimis de valeriu, 21.04.2008. Sursa: DEX 98 pájişte s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
păscut — PĂSCÚT s.n. Faptul de a paşte1; păşunat, păşune. – v. paşte1. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂSCÚT s. păşunare, păşunat, (înv. şi reg.) paştere, păşune, (reg.) păscare, păşuneală, suhat, suhăţie. (păscutul vitelor.) Trimis de… … Dicționar Român
păşuneală — PĂŞUNEÁLĂ, păşuneli, s.f. (reg.) Păşune; păşunat. – Păşuna + suf eală. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂŞUNEÁLĂ s. v. păscut, păşunare, păşunat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păşuneálă s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
alpaj — ALPÁJ s. n. păşunat în zonele înalte, alpine. (< fr. alpage) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
ceair — CEAÍR, ceairuri, s.n. (înv. şi reg.) Loc de păşune (împrejmuit); p. ext. Câmpie nelucrată în apropierea unei ape. [var.: ciér s.n.] – Din tc. çair. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 ceaír s. n … Dicționar Român
cuniţă — cuníţă, cuníţe, s.f. (înv.) impozit pentru cirezile de vite aduse în ţară pentru păşunat; văcărit. Trimis de blaurb, 02.05.2006. Sursa: DAR cuníţă (cuníţe), s.f. – (înv.) Dare plătită în trecut, în Moldova, pentru cirezile străine care veneau… … Dicționar Român
