- otavă
- OTÁVĂ s.f. Iarbă care creşte în acelaşi an, după ce câmpul a fost cosit sau păşunat; p. ext. loc unde creşte această iarbă. – Din bg., scr. otava.Trimis de ana_zecheru, 12.05.2004. Sursa: DEX '98OTÁVĂ s. (reg.) zlac. (Caii mănâncă otavă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeotávă s. f., g.-d. art. otáveiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficOTÁVĂ f. 1) Iarbă care creşte în acelaşi an pe un teren cosit sau păşunat. 2) Câmp pe care creşte astfel de iarbă. /<bulg., sb. otavaTrimis de siveco, 11.05.2008. Sursa: NODEXotávă (-ắvi), s.f. – 1. Fîn cosit toamna, a doua iarbă. – 2. Al doilea cosit al ierbii. bg., sb., cr., slov., ceh., rus. otava, pol. otawa (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 233; Conev 68; Vasmer, II, 289). – Der. otăvi, vb. (a cosi păşunea pentru a doua oară; a reveni); otăvişte, s.f. (păşune de toamnă).Trimis de blaurb, 27.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.