- defrişa
- DEFRIŞÁ, defrişez, vb. I. tranz. A înlătura (prin tăiere sau prin ardere) arborii şi alte plante lemnoase spre a face un teren propriu pentru agricultură, păşunat, construcţii etc. sau pentru a-l împăduri din nou; a despăduri. – Din fr. défricher.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEFRIŞÁ vb. (silv.) a despăduri, (reg.) a târşi, (Transilv. şi Bucov.) a lăzui, (înv.) a cura. (A defrişa un teren împădurit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedefrişá vb. (sil. -fri-), ind. prez. 1 sg. defrişéz, 3 sg. şi pl. defrişeáză, 1 pl. defrişăm; conj. prez. 3 sg. şi pl. defrişéze; ger. defrişândTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEFRIŞ//Á defrişaéz tranz. (terenuri) A lipsi de arbori şi arbuşti prin tăiere sau prin ardere, spre a face bun pentru agricultură, construcţii sau pentru reîmpădurire; a despăduri. /<fr. défricherTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFRIŞÁ vb. I. tr. A tăia şi a înlătura arborii dintr-o pădure spre a obţine un teren propriu pentru agricultură, pentru păşunat etc. [< fr. défricher].Trimis de LauraGellner, 18.02.2005. Sursa: DNDEFRIŞÁ vb. tr. 1. a înlătura prin tăiere arborii dintr-o anumită porţiune de pădure; a despăduri. 2. (fig.) a descurca, a lămuri, a limpezi (o problemă); a aborda punctele esenţiale, fără a trata fondul. (< fr. défricher)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.