Dicționar Român. 2013.
oierie — OIERÍE1, oierii, s.f. Stână, târlă, adăpost pentru oi. [pr.: o ie ] – Oaie + suf. ărie. Trimis de oprocopiuc, 30.04.2004. Sursa: DEX 98 OIERÍE2, oierii, s.f. (Rar) Oierit2. [pr.: o ie ] – Oier + suf. ie … Dicționar Român
oierit — OIERÍT2 s.n. Creşterea oilor; p. ext. păstorit; oierie2. [pr.: o ie ] – Oier + suf. it. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 OIERÍT1 s.n. Dare în natură sau în bani percepută în evul mediu, în Ţara Românească asupra oilor; impozit plătit… … Dicționar Român
păcurărit — PĂCURĂRÍT s.n. (reg.) Faptul de a păcurări; păstorie, păstorit. – v. păcurări. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍT s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime păcurărít s. n … Dicționar Român
păstorie — PĂSTORÍE s.f. 1. Păstorit. 2. fig. Conducere, îndrumare religioasă, bisericească; funcţie, demnitate de conducător bisericesc; exercitarea acestei funcţii. – Păstor + suf. ie. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂSTORÍE s. v. oierit.… … Dicționar Român
păstorire — PĂSTORÍRE, păstoriri, s.f. (Rar) 1. Acţiunea de a păstori şi rezultatul ei; păstorit. 2. fig. Conducere, ocârmuire (religioasă). – v. păstori. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂSTORÍRE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit.… … Dicționar Român
păcurărie — PĂCURĂRÍE, păcurării, s.f. (înv. şi reg.) Îndeletnicirea păcurarului1; ciobănie. – Păcurar1 + suf. ie. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98 PĂCURĂRÍE s. v. ciobănie, oierit, păstorie, păstorit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
păstor — PĂSTÓR, păstori, s.m. 1. Cioban. ♢ Compus: (astron.; pop.) Păstorul cu Oile = Cloşca cu Pui. 2. fig. Preot; p. ext. conducător, îndrumător (spiritual). – lat. pastor. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PĂSTÓR s. v. cioba … Dicționar Român
păstoriţă — PĂSTORÍŢĂ, păstoriţe, s.f. Ciobăniţă. – Păstor + suf. iţă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PĂSTORÍŢĂ s. v. ciobăniţă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime PĂSTORÍŢĂ s. v. codobatură, prundar, prundaş. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
răscol — RĂSCÓL, răscoale, s.n. I. 1. Bară de lemn prevăzută la capete cu câte o gaură în care intră carâmbii de sus ai loitrelor carului. ♢ expr. A lega pe cineva în răscol = a pune (pe cineva) în obezi. 2. Ispol. II. (pop.) Separare a oilor, toamna, la… … Dicționar Român
răscoli — RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de amănuntul; a scotoci. ♦ tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a l înviora. ♦ tranz. A scurma, a râcâi… … Dicționar Român
