- răscoli
- RĂSCOLÍ, (I 1, II) răscolesc, (I 2) răscól, vb. IV. I. 1. tranz. şi intranz. A face dezordine căutând pe cineva sau ceva, a cerceta cu de-amănuntul; a scotoci. ♦ tranz. A scormoni focul, jeraticul pentru a-l înviora. ♦ tranz. A scurma, a râcâi pământul; p. ext. a ara. ♦ tranz. A stârni praful, valurile etc. ♦ tranz. A face să devină acut; a reactiva. ♦ tranz. A tulbura. 2. tranz. A face să se răzvrătească, să se revolte; a agita. II. tranz. (pop.) A desface toamna stâna, alegând oile după fiecare proprietar în parte. – Din sl. raskoliti.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98RĂSCOLÍ vb. 1. v. căuta. 2. v. deranja. 3. v. stârni. 4. v. scormoni. *5. (PĂSTORIT) (reg.) a răvăşi. (A răscoli stâna, toamna.) 6. v. tulbura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeRĂSCOLÍ vb. v. răscula, răzvrăti, revolta, ridica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerăscolí vb. (a scotoci, a enerva, a desface stâna) ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. răscolésc, imperf. 3 sg. răscoleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoleáscă; (a agita) ind. prez. 3 sg. răscoálă /răscoléşte; conj. prez. 3 sg. şi pl. răscoále /răscoleáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA RĂSCOL//Í răscoliésc tranz. 1) (lucruri) A întoarce în dezordine căutând; a răvăşi. 2) (focul, jăraticul) A amesteca făcând să ardă mai tare; a scormoni. 3) fig. (sentimente, amintiri etc.) A face să reînvie (producând durere sufletească); a scormoni. răscoli sufletul. 4) (straturi de deasupra) A da la o parte (căutând ceva şi pătrunzând în adâncime). 5) A pune în mişcare. răscoli praful cu picioarele. 6) fig. A supune unor emoţii puternice; a tulbura; a răvăşi. 7) rar A face să se revolte. /<sl. rascolitiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXrăscolí (răscolésc, răscolít), vb. – 1. A scormoni, a scotoci, a răvăşi. – 2. A iscodi, a căuta. – 3. A despărţi oile care aparţin la diferiţi proprietari. – 4. A (se) răscula, a (se) revolta. sl. raskoliti "a despărţi" (Miklosich, Slaw. Elem., 42; Tiktin; Conev 70). – Der. răscol, s.n. (despărţirea oilor după apartenenţa lor; cuşcă pentru păsări de curte; vas de scos apa dintr-o ambarcaţie; bară de lemn care uneşte loitrele carului), din sl. raskolŭ "despărţire"; răscoală, s.f. (rebeliune, răzvrătire; tumult, dezordine), din sl. raskola "schismă", considerîndu-se schisma drept rebeliune (după Tiktin deverbal de la răscoli); rascolnic, s.m. (schismatic rus), din rus. raskolĭnik; răscolitor, adj. (agitator, neliniştit). În semantismul lui răscoli pare să fi intervenit o contaminare, uşor de înţeles, cu răscula "a se revolta"; răscoală "revoltă" coincide cu răscoală "el se răscoală".Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.