jărui

JĂRUÍ vb. IV. tranz. (reg.) A răscoli jarul¹ pentru a aprinde mai bine cărbunii; a jări. [var.: a jeruí vb. IV.] – Jar¹ + suf. -ui.

Trimis de claudia, 05.03.2002. Sursa: DEX '98



jăruí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jăruiésc, imperf. 3 sg. jăruiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jăruiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A JĂRU//Í jăruiiésc pop 1. tranz. (cărbunii, jăraticul) A amesteca (cu ceva) făcând să ardă mai tare; a răscoli; a scormoni. 2. intranz. (despre foc) A arde înăbuşit (ca jarul); a mocni. /jar + suf. jăruiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jăruí (jeruí), vb. IV (reg.) 1. a răscoli, a zgândări, a scociorî, a scurma jarul de pe foc; a trage jarul la gura sobei sau a cuptorului. 2. a lumina făcând jar. 3. a zgâria pielea unei vite, împungând-o cu coarnele. 4. a îndoi pânza fiartă pentru înălbit în lungul ei, cu ajutorul jăruitorului.

Trimis de blaurb, 23.06.2006. Sursa: DAR