schimnicie — SCHIMNICÍE, schimnicii, s.f. (Rar) 1. Starea, viaţa de schimnic; pustnicie, sihăstrie. 2. Locuinţă a schimnicului. [var.: schivnicíe s.f.] – Schimnic + suf. ie. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004. Sursa: DEX 98 SCHIMNICÍE s. 1. v. asceză. 2. v.… … Dicționar Român
asceză — ASCÉZĂ s.f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciţii fizice şi spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98 ASCÉZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie,… … Dicționar Român
ermitaj — ERMITÁJ, ermitaje, s.n. 1. (Franţuzism) Locuinţa unui eremit; p. ext. loc retras. 2. Mic palat izolat sau casă singuratică la ţară. 3. Pavilion izolat în parcul unui castel. – Din fr. ermitage. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pusnicie — PUSNICÍE s.f. v. pustnicie. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
pustnicesc — PUSTNICÉSC, EÁSCĂ, pustniceşti, adj. (înv.) Care aparţine pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. esc. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc. Trimis de … Dicționar Român
schimnicit — SCHIMNICÍT s. v. ascetism, asceză, pustnicie, sihăstrie, schimnicie. Trimis de siveco, 22.09.2008. Sursa: Sinonime schimnicít2, schimnicítă, adj. (pop.) care duce o viaţă de schimnic, retrasă, izolată de lume; pustnicit, sihăstrit. Trimis de… … Dicționar Român
schimnomonahie — schimnomonahíe, schimnomonahíi, s.f. (înv.) schimnicie, pustnicie (stare de viaţă de schimnic, de pustnic). Trimis de blaurb, 28.11.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
sihastru — SIHÁSTRU, Ă, sihaştri, stre, s.m. şi f. 1. Om care trăieşte retras de lume în post şi rugăciuni; pustnic, anahoret, eremit, schimnic. 2. fig. Persoană care trăieşte izolată, retrasă de societate. ♦ Animal sălbatic bătrân care trăieşte singur.… … Dicționar Român
sihăstrie — SIHĂSTRÍE, sihăstrii, s.f. 1. Faptul de a trăi ca sihastru; stare, viaţă de sihastru; fig. singurătate, pustietate. 2. Loc, schit unde trăieşte un sihastru (1). [var.: săhăstríe, sehăstríe s.f.] – Din sl. sihastirija. Trimis de LauraGellner,… … Dicționar Român
