asceză

asceză
ASCÉZĂ s.f. Ascetism; p. ext. ansamblu de exerciţii fizice şi spirituale (considerate purificatoare) practicate de unii călugări. – Din fr. ascèse.
Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX '98

ASCÉZĂ s. ascetism, pustnicie, schimnicie, sihăstrie, (rar) schimnicit. (asceză unui pustnic.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

ascéză s. f., g.-d. art. ascézei
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ASCÉZ//Ă ascezăe f. Viaţă austeră, impusă benevol. [G.-D. ascezei] /<fr. ascese
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ASCÉZĂ s.f. Stare de spirit a asceţilor ; aspiraţie către cele mai înalte virtuţi ; viaţă austeră impusă benevol. [< fr. ascèse].
Trimis de LauraGellner, 10.11.2004. Sursa: DN

ASCÉZĂ s. f. 1. aplicare în practică a virtuţilor prin exerciţiu de voinţă, privaţiuni etc.; viaţă austeră şi retrasă. 2. ascetism (1). (< fr. ascèse)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • asceza — {{/stl 13}}{{stl 8}}rz. ż Ia, CMc. ascezazie, blm {{/stl 8}}{{stl 20}} {{/stl 20}}{{stl 12}}1. {{/stl 12}}{{stl 7}} podyktowane względami religijnymi, świadome i celowe minimalizowanie potrzeb życiowych, przestrzeganie ścisłych rygorów i… …   Langenscheidt Polski wyjaśnień

  • asceza — ż IV, CMs. ascezaezie, blm 1. «wyrzekanie się przyjemności, unikanie uciech życiowych, bardzo skromny tryb życia; wstrzemięźliwość» Kogoś cechuje asceza obyczajowa. 2. rel. «dobrowolne i metodyczne ograniczanie potrzeb życiowych, poddanie się… …   Słownik języka polskiego

  • ascézã — s. f., g. d. art. ascézei …   Romanian orthography

  • ascetism — ASCETÍSM s.n. 1. Concepţie religioasă sau morală care preconizează un mod de viaţă extrem de auster, restrângerea la maximum a satisfacerii trebuinţelor materiale etc.; asceză. 2. Mod de viaţă preconizat de ascetism (1); viaţă austeră şi retrasă… …   Dicționar Român

  • ascetic — ASCÉTIC, Ă, ascetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. s.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini. – Din fr. ascétique. Trimis …   Dicționar Român

  • budism — BUDÍSM, s.n. Religie apărută în India în sec. V VI î.cr. şi atribuită lui Buddha, care consideră viaţa un izvor de suferinţe şi de iluzii, propovăduind renunţarea la orice plăceri. – Din fr. bouddhisme. Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX… …   Dicționar Român

  • mistică — MÍSTICĂ s. (FILOZ., bis.) misticism. (Catedra de mistică.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  místică (doctrină) s. f., g. d. art. místicii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  MÍSTICĂ1 f. Ansamblu de practici… …   Dicționar Român

  • nirvana — NIRVÁNA s.f. art. (În religia budistă, în filozofia indiană etc.) Stare de fericire realizată prin eliberarea de grijile vieţii, de suferinţe şi prin contopirea sufletului individual cu esenţa divină, cu ajutorul contemplaţiei şi al ascezei. –… …   Dicționar Român

  • penticostalism — PENTICOSTALÍSM s. n. sectă religioasă care acordă o importanţă doctrinară centrală botezului cu Duhul Sfânt şi ai cărei membri, prin asceză şi prin alţi stimuli psihici, îşi produc o stare de extaz şi de convulsii. (< penticostal + ism) Trimis …   Dicționar Român

  • pustnicie — PUSTNICÍE s.f. Viaţă, stare de pustnic; sihăstrie. ♦ fig. Viaţă retrasă şi aspră pe care o duce cineva. [var.: pusnicíe s.f.] – Pustnic + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98  PUSTNICÍE s. ascetism, asceză, schimnicie,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”