pustnicesc

pustnicesc: PUSTNICÉSC, -EÁSCĂ, pustniceşti, adj. (înv.) Care aparţine pustniciei sau pustnicilor, privitor la pustnicie sau la pustnici. – Pustnic + suf. -esc.

Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX '98

PUSTNICÉSC adj. v. ascetic, sihăstresc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

pustnicésc adj. m., f. pustniceáscă; pl. m. şi f. pustnicéşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PUSTNIC//ÉSC pustnicesceáscă (pustnicescéşti) înv. Care este caracteristic pentru pustnici; de pustnic. /pustnic + suf. pustnicescesc

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

pustnici — PUSTNICÍ, pustnicesc, vb. IV. (Rar) 1. intranz. A duce viaţă de pustnic. 2. refl. A se face pustnic. [var.: pusnicí vb. IV] – Din pustnic. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTNICÍ vb. a (se) schimnici, a (se) sihăstri, (reg … Dicționar Român
ascetic — ASCÉTIC, Ă, ascetici, ce, adj., s.f. 1. adj. Care aparţine ascetului, ascetismului sau ascezei, privitor la ascet, ascetism sau asceză. 2. s.f. Ramură a teologiei care se ocupă cu viaţa şi operele unor asceţi creştini. – Din fr. ascétique. Trimis … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
sihastric — sihástric, sihástrică, adj. (înv.) care aparţine sihastrului sau sihăstriei, privitor la sihastru sau la sihăstrie; ascetic, pustnicesc, sihăstresc, schimnic. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias