ravagiu — RAVÁGIU, ravagii, s.n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundaţie, o boală etc. – Din fr. ravage. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 ravágiu s. n. [ giu pron. giu], art. ravágiul; pl. ravágii … Dicționar Român
sodom — SODÓM s.n. (pop.) Mulţime, sumedenie (de oameni, de animale); cantitate mare (din ceva). ♦ Prăpăd, nenorocire, pustiire; p. ext. potop. – Din sl. Sodomŭ. Trimis de IoanSoleriu, 26.07.2004. Sursa: DEX 98 SODÓM s. v. arătare, calamitate,… … Dicționar Român
pustieşag — PUSTIEŞÁG s. v. calamitate, catastrofă, deşert, dezastru, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustietate, pustiire, pustiu, si nistru, urgie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pustieşág, pustieşáguri, s.n … Dicționar Român
blestem — BLESTÉM, blesteme, s.n. Invocare a urgiei divinităţii împotriva cuiva; nenorocire a cuiva pusă pe seama furiei divine. [acc. şi: bléstem] – Din blestema (derivat regresiv). Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLESTÉM s. 1. imprecaţie,… … Dicționar Român
buştusag — buştuság, s.n. (înv.) pustiire, devastare. Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
devastare — DEVASTÁRE, devastări, s.f. Acţiunea de a devasta. – v. devasta. Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVASTÁRE s. 1. v. distrugere. 2. v. jefuire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime devastáre s. f … Dicționar Român
dezastru — DEZÁSTRU, dezastre, s.n. Nenorocire mare; catastrofă. – Din fr. désastre. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 DEZÁSTRU s. calamitate, catastrofă, flagel, grozăvie, năpastă, nenorocire, pacoste, potop, prăpăd, pustiire, sinistru,… … Dicționar Român
deşert — DEŞÉRT, ÁRTĂ, (1) deşerţi, arte, adj., (II) deşerturi, s.n. I. adj. 1. Care nu conţine nimic în interior; gol. 2. (Despre terenuri, ţări, regiuni) Lipsit de vietăţi şi de vegetaţie; pustiu. ♦ Nelocuit, nepopulat. 3. fig. Lipsit de temei; amăgitor … Dicționar Român
distrugere — DISTRÚGERE, distrugeri, s.f. Acţiunea de a (se) distruge şi rezultatul ei; nimicire, ruinare. – v. distruge. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DISTRÚGERE s. 1. devastare, nimicire, pârjolire, pustiire, (înv.) risipă. (distrugere … Dicționar Român
mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… … Dicționar Român
