ravagiu

RAVÁGIU, ravagii, s.n. (Mai ales la pl.) Pagubă, distrugere, pustiire cauzată de o furtună, o inundaţie, o boală etc. – Din fr. ravage.

Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX '98



ravágiu s. n. [-giu pron. -giu], art. ravágiul; pl. ravágii, art. ravágiile (sil. -gi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



RAVÁGI//U ravagiui n. mai ales la pl. Distrugere cauzată de unele fenomene ale naturii (inundaţii, furtuni, epidemii etc.); pagubă de mare proporţie. /<fr. ravage

Trimis de siveco, 09.05.2008. Sursa: NODEX



RAVÁGIU s.n. Pustiire, stricăciune, pagubă cauzată de o furtună, de o inundaţie etc. [pron. -giu, pl. -ii, var. ravaj s.n. / < fr. ravage].

Trimis de LauraGellner, 13.08.2005. Sursa: DN



RAVÁGIU s. n. (pl.) stricăciune, pagubă, pustiire. (< fr. ravage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN