pustiit — PUSTIÍT, Ă, pustiiţi, te, adj. 1. Prefăcut în pustiu (I 1); părăsit, lipsit de viaţă; devastat, prădat, distrus. 2. (pop.) Retras; izolat, solitar. – v. pustii. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PUSTIÍT adj. v. distrus. Trimis de… … Dicționar Român
devasta — DEVASTÁ, devastez, vb. I. tranz. A distruge, a ruina, a pustii o ţară, o regiune, o casă. ♦ A jefui, a prăda. – Din fr. dévaster, lat. devastare Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX 98 DEVASTÁ vb. 1. v. distruge. 2. v … Dicționar Român
duce — DÚCE1, duc, vb. III I. tranz. 1. A transporta ceva sau pe cineva într un anumit loc, a lua ceva sau pe cineva dintr un loc şi al pune în altul. ♢ expr. a duce (pe cineva) la groapă = a conduce un mort la locul de înmormântare. 2. A lua pe cineva… … Dicționar Român
pat — PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru… … Dicționar Român
pustiu — PUSTÍU, ÍE, (I) pustiuri, s.n., (II) pustii, adj. I. s.n. 1. Regiune sălbatică, lipsită de vegetaţie şi de populaţie; spec. întindere vastă şi plană de teren lipsită de vegetaţie şi nepopulată, acoperită cu nisip; deşert. ♢ loc. adv. În pustiu =… … Dicționar Român
baionetă — BAIONÉTĂ, baionete, s.f. Armă albă în formă de sabie scurtă, care se poate fixa la ţeava puştii militare. ♢ Atac (sau asalt) la baionetă = luptă corp la corp. ♦ Îmbinare în baionetă = îmbinare demontabilă a două piese care se fixează una într… … Dicționar Român
crosă — CRÓSĂ2, crose, s.f. Smoc de pene întrebuinţat altădată ca ornament la pălăriile femeilor sau la chipiele militarilor. – et. nec. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 CRÓSĂ1, crose, s.f. Un fel de baston curbat la un capăt, cu care este… … Dicționar Român
infesta — INFESTÁ, pers. 3 infestează, vb. I. tranz. A bântui, a pustii, a nimici; a invada. – Din fr. infester. Trimis de raduraduku, 02.09.2002. Sursa: DEX 98 INFESTÁ vb. v. contagia, contamina, infecta, molipsi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
strat — STRAT, straturi, s.n. 1. Material, substanţă repartizată relativ uniform pe o suprafaţă de altă natură (pentru a o acoperi) sau între alte două suprafeţe de altă natură (pentru a le despărţi). 2. Fâşie compactă dintr o materie, aflată în… … Dicționar Român
ţel — ŢEL, ţeluri, s.n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (înv.) Punct, semn care se ocheşte, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; ţintă. ♦ Cătarea puştii. ♢ loc. adv.… … Dicționar Român
