ţel

ŢEL, ţeluri, s.n. 1. Punct, loc la care cineva vrea să ajungă; p. ext. obiectiv către care tinde cineva, punct final; scop. 2. (înv.) Punct, semn care se ocheşte, care trebuie nimerit când se trage cu o armă; ţintă. ♦ Cătarea puştii. ♢ loc. adv. În ţel sau în ţelul puştii = în bătaia puştii. ♦ Dispozitiv de ochire aşezat în interiorul lunetei unei arme. – cf. germ. Z i e l, rus. ţ e l, magh. c e l.

Trimis de valeriu, 14.01.2005. Sursa: DEX '98



ŢEL s. 1. v. cauză. 2. v. scop. 3. v. ţintă. 4. menire, obiectiv, rol, rost, scop, sens, ţintă, (pop.) noimă. (ţelul acestor măsuri a fost acela de a ...)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ŢEL s. v. cătare, miră, semn, ţintă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



ţel s. n., pl. ţéluri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ŢEL ţeluri n. 1) Anticipare mintală a rezultatului spre care este orientată o activitate; scop. 2) pop. Punct în care ocheşte cineva cu o armă; ţintă. /< germ. Ziel, rus. ţel', ung. cel

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ţel (-luri), s.n. – 1. Ţintă. – 2. Scop, intenţie, obiectiv. – 3. Cătare, miră. – var. ţăl. germ. Ziel, prin intermediul pol. cel (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Berneker 124), mag. cél; mai puţin probabil prin rus. celĭ (Sanzewitsch 211), deoarece rus. provine din pol. (Vasmer, II, 288). – Der. ţelui (var. ţălui, ţeli), vb. (a ochi).

Trimis de blaurb, 03.03.2009. Sursa: DER