compromite — COMPROMÍTE, compromít, vb. III. 1. tranz. şi refl. A face să şi piardă sau a şi pierde buna reputaţie; a (se) discredita. 2. tranz. A pricinui un rău, a primejdui; a strica, a distruge. [Perf. s. compromiséi, part. compromis] – Din fr.… … Dicționar Român
periclita — PERICLITÁ, periclitez, vb. I. tranz. (livr.) A pune în pericol; a primejdui. – Din fr. péricliter. Trimis de oprocopiuc, 11.03.2004. Sursa: DEX 98 PERICLITÁ vb. 1. v. primejdui. 2. v. compromite … Dicționar Român
primejduire — PRIMEJDUÍRE, primejduiri, s.f. Acţiunea de a (se) primejdui; periclitare. – v. primejdui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIMEJDUÍRE s. 1. ameninţare, periclitare, (rar) primejduială. (primejduire carierei lui.) 2. v.… … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
ameninţa — AMENINŢÁ, améninţ, vb. I. tranz. 1. A arăta intenţia de a face rău cuiva (pentru a l intimida sau pentru a obţine ceva de la el). 2. A face un gest de ameninţare. 3. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva. 4. A fi gata să..., a fi pe… … Dicționar Român
clăti — CLĂTÍ, clătesc, vb. IV. I. tranz. A curăţa rufe, vase etc., spălându le uşor cu apă, a limpezi într o ultimă apă curată; a clătări. ♦ refl. A se spăla uşor pe mâini, în gură etc. II. (Inv. şi pop.) 1. tranz. A clătina(1). ♦ (refl.) (Despre apă,… … Dicționar Român
necitit — NECITÍT adj. v. TĂIA (I. 1.). A despărţi, a separa ceva în bucăţi cu ajutorul unui obiect tăios sau prin diferite procedee fizice şi chimice; a diviza, a scinda, a despica, a fragmenta, a îmbucătăţi. ♢ expr. A şi tăia (singur) craca (sau creanga) … Dicționar Român
pericola — PERICOLÁ vb. v. primejdui. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pericolarisi — pericolarisí, pericolarisésc, vb. IV (înv.) a primejdui. Trimis de blaurb, 14.09.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
poticălire — poticălí, poticălésc, vb. IV (înv. şi reg.) 1. a veni necazul, a da de belea. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 2. a copleşi, a încărca, a împovăra; a pedepsi. 3. (refl.) a se primejdui, a se pedepsi. 4. a abate, a amăgi, a corupe;… … Dicționar Român
