- primejdie
- PRIMÉJDIE, primejdii, s.f. Împrejurare, situaţie care ameninţă liniştea, securitatea sau existenţa cuiva sau a ceva; pericol; p. ext. necaz, supărare. ♢ loc. adj. De primejdie = a) primejdios; b) care vesteşte un pericol. ♦ Risc. – Din sl. prĕmeždije.Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX '98PRIMÉJDIE s. 1. ameninţare, pericol, (înv. şi pop.) nevoie. (Îl pândeşte o mare primejdie.) 2. pericol, (prin Transilv. şi Maram.) prilej, (înv.) cursă. (A trecut prin multe primejdie.) 3. v. risc. 4. v. gravitate. 5. v. nesiguranţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepriméjdie s. f. (sil. -di-e), art. priméjdia (sil. -di-a), g.-d. art. priméjdiei; pl. priméjdii, art. priméjdiile (sil. -di-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPRIMÉJDI//E primejdiei f. Situaţie care ameninţă real existenţa sau integritatea cuiva sau a ceva; circumstanţă ameninţătoare; pericol. ♢ Paza bună trece primejdiea rea precauţia preîntâmpină neplăcerile. [G.-D. primejdiei; Sil. di-e] /<sl. prĕmeždijeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXpriméjdie (priméjdii), s.f. – Pericol. – Megl. primeajdă. sl. (bg.) prĕmeždije (Mikloisch, Slaw. Elem., 40; Cihac, II, 191; Berneker , II, 32). – Der. primejdios, adj. (periculos); primejdui, vb. (a fi, a pune în pericol; refl., a se expune unui pericol).Trimis de blaurb, 25.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.