favorabil — FAVORÁBIL, Ă, favorabili, e, adj. 1. (Despre acţiuni, fenomene, împrejurări etc.) Care este în favoarea cuiva sau a ceva, care avantajează pe cineva sau ceva. 2. (Despre oameni) Binevoitor faţă de cineva sau de ceva. – Din fr. favorable, lat.… … Dicționar Român
binevenit — BINEVENÍT, Ă, bineveniţi, te, adj. Care soseşte la momentul oportun; care face plăcere, bucurie venind. – Bine + venit (după fr. bienvenu). [idem DEX 84] Trimis de paula, 18.12.2007. Sursa: DEX 75 BINEVENÍT adj. 1. adecvat, bun, favorabil,… … Dicționar Român
binevoitor — BINEVOITÓR, OÁRE, binevoitori, oare, adj. (Adesea substantivat) Care are bunăvoinţă; amiabil. ♦ p.ext. Amabil, prietenos. [pr.: vo i ] – Binevoi + suf. tor. Trimis de paula, 27.03.2009. Sursa: DEX 98 Binevoitor ≠ răuvoitor, maliţios Trimis de… … Dicționar Român
compătimitor — COMPĂTIMITÓR, OÁRE, compătimitori, oare, adj. Care simte sau manifestă compătimire faţă de cineva. – Compătimi + suf. tor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 COMPĂTIMITÓR adj. binevoitor, îngăduitor, înţe legător, mărinimos,… … Dicționar Român
milos — MILÓS, OÁSĂ, miloşi, oase, adj. 1. Plin de milă1, sensibil faţă de necazurile sau de nenorocirile altuia; blând, bun; compătimitor, milostiv. 2. Care dă pomană; binefăcător, darnic. – Milă1 + suf. os. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
milostiv — MILOSTÍV, Ă, milostivi, e, adj., s.f. 1. adj. Milos, îndurător; binevoitor, îngăduitor, iertător; p. ext. bun, blând. ♦ (Substantivat, m.) Epitet dat lui Dumnezeu. 2. adj. Darnic, generos. 3. s.f. (bot.) Veninariţă. – Din sl. milostivŭ … Dicționar Român
mărinimos — MĂRINIMÓS, OÁSĂ, mărinimoşi, oase, adj. Care este plin de mărinimie, de înţelegere, de bunătate; generos. – Mare1 + inimos (după lat. magnanimus). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mărinimos ≠ avar, egoist, maliţios, meschin Trimis… … Dicționar Român
neprielnic — NEPRIÉLNIC, Ă, neprielnici, ce, adj. Care nu este prielnic, favorabil pentru cineva sau pentru ceva; nefavorabil; p. ext. potrivnic, ostil. [pr.: pri el ] – Ne + prielnic. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Neprielnic ≠ priincios … Dicționar Român
nepriincios — NEPRIINCIÓS, OÁSĂ, nepriincioşi, oase, adj. (Rar) Neprielnic. [pr.: pri in ] – Ne + priincios. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 NEPRIINCIÓS adj. v. defavorabil, nefavora bil, nepotrivit, neprielnic, potrivnic, prost, rău, urât … Dicționar Român
prielnic — PRIÉLNIC, Ă, prielnici, ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [pr.: pri el ] – Prii + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
