priínţã — s. f., g. d. art. priínţei; pl. priínţe … Romanian orthography
priincios — PRIINCIÓS, OÁSĂ, priincioşi, oase, adj. (pop.) Prielnic, favorabil, folositor. [pr.: pri in ] – Priinţă + suf. ios. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIINCIÓS adj. v. adecvat, avantajos, bine venit, binevoitor, bun, compătimitor … Dicționar Român
bunăvoinţă — BUNĂVOÍNŢĂ s.f. 1. Purtare sau atitudine binevoitoare faţă de cineva; îngăduinţă. 2. Tragere de inimă; râvnă, zel, sârg. [gen. dat.: bunăvoinţei] – Bună + voinţă (după lat. benevolentia). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BUNĂVOÍNŢĂ… … Dicționar Român
cinste — CÍNSTE s.f. I. 1. Onestitate, probitate, corectitudine. ♢ expr. Pe cinstea mea! spune cineva pentru a întări şi garanta autenticitatea unei afirmaţii făcute. 2. Virtute, fidelitate, castitate. II. 1. Respect, stimă, consideraţie, preţuire. ♢ loc … Dicționar Român
fidelitate — FIDELITÁTE s.f. 1. Statornicie în convingeri, în sentimente, în atitudine etc.; devotament, credinţă. 2. Precizie, exactitate în prezentarea sau în reproducerea realităţii, a unui text, a unui model etc. 3. {tehn.; în sintagma) Înaltă fidelitate … Dicționar Român
milă — MÍLĂ1, mile, s.f. 1. Sentiment de înţelegere şi de compasiune faţă de suferinţa sau de nenorocirea cuiva; compătimire; îndurare; milostenie. ♢ loc. adj. şi adv. Fără (de) milă = crud, nemilos, neîndurător. ♢ loc. adv. De milă sau de mila cuiva =… … Dicționar Român
mărinimie — MĂRINIMÍE s.f. Bunăvoinţă, înţelegere, bunătate, generozitate. ♦ (înv.) Bărbăţie, curaj. – Mare1 + inimă + suf. ie (după lat. magnanimitas). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Mărinimie ≠ avariţie, zgârcenie, meschinărie, zgârcenie… … Dicționar Român
prii — PRIÍ, pers. 3 prieşte, vb. IV. intranz. unipers. (Construit cu dativul) A i fi cuiva prielnic, favorabil, a i fi de folos, a i cădea bine; a i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati. Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PRIÍ vb. 1.… … Dicționar Român
serviabilitate — SERVIABILITÁTE s.f. (Rar) Însuşirea de a fi serviabil. [pr.: vi a ] – Din fr. serviabilité. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SERVIABILITÁTE s. amabilitate, bunăvoinţă, (livr.) complezenţă, (înv.) complăcere, priinţă. (serviabilitate… … Dicționar Român
serviciu — SERVÍCIU, servicii, s.n. 1. Acţiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupaţie pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administraţia internă a unei instituţii, întreprinderi etc.,… … Dicționar Român
