- prii
- PRIÍ, pers. 3 prieşte, vb. IV. intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PRIÍ vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. şi Transilv.) a-i suferi (Nu-i prii mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a prii.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i prii acest pământ.) 4. v. tihni.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePRIÍ vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeprií vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. priésc, 3 sg. priéşte (sil. pri-eş-), imperf. 3 sg. priá (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. şi pl. priáscă; ger. priíndTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA PRI//Í pers. 3 priiéşte intranz. A fi de folos. Îi priieşte odihna la mare. /<sl. prijatiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXprií (-iésc, priít), vb. – A conveni, a folosi, a se simţi bine. sl. prijati "a prevedea" (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati "a prospera". – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s.f. (amabilitate, blîndeţe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priinţă, s.f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriinţă, s.f. (rea-voinţă); priitor, adj. (favorabil).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.