bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… … Dicționar Român
binecuvântat — BINECUVÂNTÁT, Ă, binecuvântaţi, te, adj. 1. Care a primit binecuvântare religioasă; blagoslovit. ♦ fig. Înzestrat, talentat, dotat. 2. (Despre lucruri) Care are o acţiune binefăcătoare. 3. (Despre cauze, motive etc.) Bine întemeiat, îndreptăţit,… … Dicționar Român
fericit — FERICÍT, Ă, fericiţi, te, adj., s.m. 1. adj. (Adesea substantivat) Care se află într o stare de deplină mulţumire sufletească, plin de bucurie. 2. adj. Care aduce fericire, provoacă mulţumire; care este bun, favorabil. 3. s.m. Primul grad de… … Dicționar Român
folositor — FOLOSITÓR, OÁRE, folositori, oare, adj. Care aduce folos, care este de folos, care serveşte unui scop (bun); util. – Folosi + suf. tor. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Folositor ≠ dăunător, inutil. Trimis de siveco, 20.02.2008.… … Dicționar Român
indicat — INDICÁT, Ă, indicaţi, te, adj. Care este arătat, desemnat, anunţat, hotărât, menit. ♦ Care este potrivit, corespunzător. Medicament indicat. – v. indica. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Indicat ≠ contraindicat, nepotrivit,… … Dicționar Român
nimerit — NIMERÍT, Ă, nimeriţi, te, adj. 1. Care este bine găsit, bine ales, care este adecvat situaţiei, scopului; corespunzător, indicat, potrivit. ♦ (Adverbial) Potrivit; judicios. 2. Bun, reuşit, izbutit. [var.: (reg.) nemerít, ă adj.] – v. nimeri.… … Dicționar Român
oportun — OPORTÚN, Ă, oportuni, e, adj. Care se întâmplă, care se face la momentul potrivit; adecvat situaţiei, împrejurărilor; potrivit, indicat, nimerit, favorabil. – Din fr. opportun, lat. opportunus. Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pertinent — PERTINÉNT, Ă, pertinenţi, te, adj. 1. (livr.) Care se potriveşte exact obiectului despre care este vorba, care este adecvat pentru ceea ce vrea să argumenteze; potrivit, nimerit, convenabil; p. ext. care denotă profunzime, competenţă. ♦ (jur.)… … Dicționar Român
potrivit — POTRIVÍT1 s.n. Potrivire; aranjare, aşezare. – v. potrivi. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POTRIVÍT2, Ă, potriviţi, te, adj. 1. Care are însuşiri comune cu altcineva sau cu altceva, care se armonizează cu cineva sau cu ceva;… … Dicționar Român
prielnic — PRIÉLNIC, Ă, prielnici, ce, adj. Care favorizează apariţia sau desfăşurarea unei acţiuni, a unui fenomen, a unui eveniment; favorabil, avantajos; potrivit, oportun. [pr.: pri el ] – Prii + suf. elnic. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX … Dicționar Român
