prâslea — PRẤSLEA s.m. Fratele cel mai mic dintr o familie, mezinul; p. gener. copil mic: prichindel. – Din sl. prŭstŭ, bg. prăst. Trimis de oprocopiuc, 06.04.2004. Sursa: DEX 98 PRÂSLEA s. art. v. mezin. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sino … Dicționar Român
chiştoc — CHIŞTÓC, OÁCĂ, chiştoci, oace, subst. 1. s.n. Muc de ţigară. 2. s.m. şi f. fig. Copil mic de statură şi îndesat. [pl. şi: (1) chiştócuri. – var.: chiostéc s.n.] – et. nec … Dicționar Român
mozoc — mozóc, mozóci, s.m. (reg.) 1. dulău, zăvod. 2. copil tăcut, prichindel. Trimis de blaurb, 14.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
năpârstoc — NĂPÂRSTÓC, OÁCĂ, năpârstoci, oace, subst, 1. s.n. (pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. s.m. şi f. (fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior (peiorativ).) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok. Trimis… … Dicționar Român
pipiric — PIPIRÍC, pipirici, s.m. (reg.) Om mic, slab şi pipernicit; stârpitură; prichindel, pitic. [var.: piperíg s.m.] Trimis de gall, 13.07.2008. Sursa: DLRM pipiríc (pipiríci), s.m. – Corcitură, stîrpitură. – var. pipiriu, piperig. Creaţie expresivă … Dicționar Român
prichiduţă — prichidúţă s.m. (pop.) 1. numele piticului isteţ din basmele româneşti; prichindel.2. (fam.) copil mic şi zglobiu. Trimis de blaurb, 26.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
pricolici — PRICOLÍCI, pricolici, s.m. (În superstiţii) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) şi care ia înfăţişarea unor animale. ♦ p. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – et. nec. Trimis de ana… … Dicționar Român
puradel — PURADÉL, puradei, s.m. (fam.) Copil de ţigan; p. gener. copil. – Din magh. purdé. Trimis de ana zecheru, 26.04.2004. Sursa: DEX 98 PURADÉL s. v. copil, danci. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime puradél s … Dicționar Român
puşti — PUŞTI, puşti, s.m. (fam.) Băiat tânăr, băieţaş, copil; copil ştrengar. – cf. tc. p u ş t desfrânat . Trimis de RACAI, 22.11.2003. Sursa: DEX 98 PUŞTI s. pici, prichindel, ţânc, (reg.) pricolici, (fam.) zgâmboi, (fig.) năpârstoc. (Un puşti de… … Dicționar Român
zgâmboi — ZGÂMBÓI1, zgâmboi, s.m. (fam.) Copil (mic), puşti, pici. – et. nec. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZGÂMBOÍ2, zgâmboiesc, vb. IV. refl. (reg.) A se strâmba, a se schimonosi; a face grimase. – et. nec … Dicționar Român
