- năpârstoc
- NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst, 1. s.n. (pop.) Degetar (folosit la cusut). 2. s.m. şi f. (fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (Peior (peiorativ).) Persoană mică de statură; fig. om neajutorat, neputincios. – Din bg. naprăstok.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98NĂPÂRSTÓC s. v. degetar, pici, prichindel, puşti, ţânc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimenăpârstóc (persoană) s. m., pl. năpârstóciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficnăpârstóc (degetar) s. n., pl. năpârstoáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficNĂPÂRST//ÓC năpârstocoáce n. pop. Obiect de croitorie, care se îmbracă pe degetul cu care se împunge acul în cusătură; degetar. /<bulg. năprăstokTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXnăpîrstóc (năpârstoáce), s.n. – Degetar. – Megl. năprostoc. sl. *naprŭstŭkŭ, din prĭstŭ "deget" (Miklosich, Slaw. Elem., 38; Cihac, II, 211; Tiktin), cf. bg. naprŭstnik, sb. naprstak, rus. naperstok.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.