pricolici

PRICOLÍCI, pricolici, s.m. (În superstiţii) Duh rău în care se presupune că se transformă unii oameni (mai ales după moarte) şi care ia înfăţişarea unor animale. ♦ p. gener. Strigoi. ♦ Epitet dat unui copil neastâmpărat. – et. nec.

Trimis de ana_zecheru, 10.08.2005. Sursa: DEX '98



PRICOLÍCI s. v. vârcolac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



PRICOLÍCI s. v. licurici, pici, prichindel, puşti, stafie, strigoi, ţânc.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



pricolíci s. m., pl. pricolíci, art. pricolícii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PRICOLÍCI pricolici m. 1) (în superstiţii) Om (viu sau mort) despre care se crede că se preface noaptea în lup sau în câine. 2) reg. Copil vioi şi zburdalnic. /Orig. nec.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



pricolíci (pricolíci), s.m. – Strigoi, duh rău care ia înfăţişarea de lup. – var. tricolici, pricolic. Origine necunoscută. Aparţine unei mitologii populare foarte răspîndite, cf. germ. Werwolf, fr. loup-garou, care ajunge pentru a convinge că în ultima parte a cuvîntului trebuie să vedem ngr. λύϰος "lup". Prima parte rămîne nesigură; gr. θρίξ "păr" (Scriban) este improbabilă fonetic şi dificilă semantic; πρίϰός "amar, trist" convine fonetic, dar nu şi în privinţa sensului. Legătura cu rom. vîrcolac (Tiktin) nu este sigură. Din rom. provine mag. pirkorics (Edelspacher 24).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER