porţelan

porţelan
PORŢELÁN, (2) porţelanuri, s.n. 1. Material ceramic alb şi translucid obţinut prin arderea la temperaturi înalte a unei paste de cuarţ, de caolin şi de feldspat împreună cu adaosuri de alţi componenţi, folosit la fabricarea vaselor industriale sau de laborator, a izolatoarelor electrice, a vaselor de uz casnic sau a unor obiecte decorative. 2. Obiect făcut din porţelan (1). [var.: (rar) porcelán s.n.] – Din germ. Porzellan.
Trimis de oprocopiuc, 03.07.2007. Sursa: DEX '98

PORŢELÁN s. (reg.) marmură, (înv.) cinie, farfurie. (Vase de porţelan.)
Trimis de siveco, 26.10.2006. Sursa: Sinonime

porţelán s. n., (obiecte, sorturi) pl. porţelánuri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

PORŢELÁN porţelanuri n. 1) Produs ceramic fin, rezistent şi translucid, de culoare albă, întrebuinţat, mai ales, la confecţionarea veselei, a articolelor de artizanat şi a izolatoarelor. 2) Obiect fabricat dintr-un astfel de produs. /<germ. Porzellan
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

PORŢELÁN s.n. 1. Material ceramic, vitrifiant şi translucid, de culoare albă, obţinut prin arderea unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat. 2. Obiect, vas fabricat din acest material. [var. porcelan s.n. / < germ. Porzellan, cf. fr. porcelaine, it. porcellana].
Trimis de LauraGellner, 10.02.2007. Sursa: DN

PORŢELÁN s. n. produs ceramic, vitrifiant şi translucid, alb, prin arderea unei paste de caolin, cuarţ şi feldspat. ♢ obiect, vas fabricat din porţelan (1). (< germ. Porzellan)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

porţelán (porţelánuri), s.n. – Material ceramic, translucid, alb. – var. porţolan. Mr. purţilane. it. porcellana, prin intermediul ngr. πορτσελάνα sau din germ. Porzellan. Pentru var., cf. sb. porculan.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • porţelán — s. n., (obiecte, sorturi) pl. porţelánuri …   Romanian orthography

  • farfurie — FARFURÍE, farfurii, s.f. 1. Obiect de faianţă, de porţelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puţin ridicate şi cu fundul plat sau adâncit, în care se serveşte mâncarea. 2. (înv.) Porţelan. ♢ (fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare =… …   Dicționar Român

  • ultraporţelan — ULTRAPORŢELÁN s.n. Porţelan cu caracteristici izolante superioare, folosit ca izolator în tehnica curenţilor de înaltă frecvenţă. – Ultra + porţelan. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ultraporţelán s. n. → porţelan Trimis de… …   Dicționar Român

  • semiporţelan — SEMIPORŢELÁN, semiporţelanuri, s.n. Produs ceramic intermediar între gresia ceramică fină şi porţelan, întrebuinţat la fabricarea pieselor pentru instalaţii sanitare. – Semi + porţelan. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • caserolă — CASERÓLĂ, caserole, s.f. 1. Capsulă de porţelan, cu coadă, folosită în laborator pentru topirea substanţelor vâscoase şi puţin volatile. 2. Cratiţă adâncă cu coadă şi cu fundul plat, folosită în bucătărie. – Din fr. casserole. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • decalcomanie — DECALCOMANÍE s.f. Procedeu de decorare a unor obiecte de sticlă, porţelan etc. prin transpunerea (transpune) pe suprafaţa lor a imaginilor de pe o hârtie specială, folosită ca suport provizoriu. – Din fr. décalcomanie. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • electroporţelan — ELECTROPORŢELÁN s.n. Varietate de porţelan folosit la confecţionarea izolatoarelor pentru liniile de distribuţie a curentului electric şi de telecomunicaţii. – Electro + porţelan. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • glob — GLOB, (1, 2) globuri, s.n., (3) globi, s.m. 1. s.n. Corp sferic sau sferoidal. ♦ spec. Corp sferic, de sticlă sau de porţelan, montat la o lampă sau la un bec. ♦ spec. (Şi în sintagmele glob terestru, pământesc sau geografic) Obiect sferic pe a… …   Dicționar Român

  • pipă — PÍPĂ, pipe, s.f. 1. Obiect format dintr o parte mai groasă şi scobită, în care se pune tutunul, şi dintr un tub (curbat) prin care se trage fumul; p. restr. partea mai groasă şi scobită a acestui obiect; p. ext. (cantitatea de) tutun care intră… …   Dicționar Român

  • biscuit — BISCUÍT, biscuiţi, s.m. 1. Produs alimentar bine deshidratat prin coacerea unui aluat de prăjitură în diferite forme (cerculeţe, pătrăţele, litere etc.). 2. Semifabricat de ceramică neglazurată, ars numai o dată şi folosit la fabricarea faianţei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”