farfurie

farfurie
FARFURÍE, farfurii, s.f. 1. Obiect de faianţă, de porţelan etc., de obicei de formă rotundă, cu marginile puţin ridicate şi cu fundul plat sau adâncit, în care se serveşte mâncarea. 2. (înv.) Porţelan. ♢ (fam.; în sintagma) Farfurie zburătoare = obiect zburător neidentificat. – Din tc. farfuri (lit. fağfuri), ngr. farfuri.
Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX '98

FARFURÍE s. 1. taler, talger, (reg.) tipsie, (Transilv., Ban. şi Olt.) taier. (Mănâncă din acceaşi farfurie amândoi.) 2. farfurie zburătoare v. ozene.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

FARFURÍE s. v. porţelan.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

farfuríe s. f., art. farfuría, g.-d. art. farfuríei; pl. farfuríi, art. farfuríile
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

FARFURÍ//E farfuriei f. 1) Vas (de faianţă, de porţelan etc.) de formă rotundă în care se serveşte mâncarea. 2) Conţinutul unui asemenea vas. O farfurie de supă. [art. farfuria; G.-D. farfuriei; Sil. -ri-e] /<turc. fağfuri, farfuri
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

farfuríe (farfuríi), s.f. – 1. Porţelan. – 2. Obiect de formă rotundă, din porţelan, fainţă etc. în care se serveşte mîncarea. – Mr. fărfuriu. tc. farfuri, din per. faghtūrῑ (Şeineanu, II, 168; Meyer 98; Lokotsch 569; Tagliavini, Arch. rom., XVI, 356), cf. ngr. φαρφουρί, alb. farfuri, bg. farfor (Berneker 279). sec. XVIII (primă fabrică de porţelan a fost creată în Bucureşti, în 1806, de Constantin Filipescu). – Der. farfurigiu, s.m. (înv., vînzător de porţelan); farfurioară, s.f. (farfuriţă). Din rom. pare a proveni pol. farfury (Miklosich, Wander., 14).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • taler — TÁLER1, talere, s.n. 1. Vas plat de lemn, de pământ ars, de metal, din care se mănâncă; talger, farfurie. ♦ Tavă, tabla. 2. Fiecare dintre cele două discuri sau vase ale unei balanţe, în care se pun fie obiectele de cântărit, fie greutăţile; tas …   Dicționar Român

  • farfurărie — FARFURĂRÍE s.f. (Rar) Mulţime de farfurii; totalitatea farfuriilor (cuiva); p. ext. diverse obiecte de menaj din porţelan, faianţă etc. – Farfurie + suf. ărie. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  farfurăríe s. f., art. farfurăría, g. d …   Dicționar Român

  • pateră — PATÉRĂ, patere, s.f. Vas asemănător cu o farfurioară puţin adâncită, folosit în antichitate la săvârşirea libaţiilor. – Din fr. patère, lat. patera. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  patéră s. f., g. d. art. patérei; pl. patére… …   Dicționar Român

  • farfurioară — FARFURIOÁRĂ, farfurioare, s.f. Diminutiv al lui farfurie (1); farfuriuţă. [pr.: ri oa ] – Farfurie + suf. ioară. Trimis de cornel, 06.05.2004. Sursa: DEX 98  FARFURIOÁRĂ s. farfuriuţă. (O farfurioară pentru dulceaţă.) Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • patelă — patélă s. f., pl. patéle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PATÉLĂ s.f. 1. (Ant.) Farfurie de pământ sau de metal în care se punea mâncarea. 2. (anat.) Rotulă. [< fr. patelle, lat. patella]. Trimis de La …   Dicționar Român

  • patison — patisón s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  PATISÓN [s.n. patisoane, s.m. patisoni]. Dovlecel rotund şi plat (Cucurbita pepo), asemănător cu o farfurie cu marginile mai mult sau mai puţin vălurite, de culoare alb gri …   Dicționar Român

  • platou — PLATÓU, platouri, s.n. 1. Podiş. ♦ Câmp amenajat pentru exerciţii militare. 2. Dispozitiv de formă dreptunghiulară sau circulară cu o faţă plană, pe care se fixează diferite piese în vederea prelucrării. ♦ Semifabricat în formă de placă pentru… …   Dicționar Român

  • polonic — POLONÍC, polonice, s.n. Lingură mare şi adâncă, cu coadă lungă, folosită de obicei pentru a scoate supa sau ciorba din oală sau din castron şi a o turna în farfurie. ♦ Lingură mare, adâncă şi cu numeroase găuri, folosită la stână pentru a separa… …   Dicționar Român

  • taier — TÁIER, taiere, s.n. (reg.) Taler, farfurie întinsă, blid. [var.: tăiér s.n.] – Din magh. tányér. Trimis de LauraGellner, 23.06.2004. Sursa: DEX 98  TÁIER s. v. abajur, blid, disc, farfurie, platou, strachină, taler, talger, tas. Trimis de siveco …   Dicționar Român

  • talger — TÁLGER, talgere, s.n. Taler1. – et. nec. Trimis de LauraGellner, 10.10.2007. Sursa: DEX 98  TÁLGER s. 1. v. farfurie. 2. v. taler. 3. (muz.) cimbal, taler, (înv.) chimval. Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”