poreclire — PORECLÍRE, porecliri, s.f. Faptul de a porecli. – v. porecli. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 poreclíre s. f. (sil. cli ), g. d. art. poreclírii; pl. poreclíri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare … Dicționar Român
boteza — BOTEZÁ, botez, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) supune botezului (1). 2. tranz. A stropi cu agheasmă pe credincioşi şi casele lor. ♦ fig. (fam.) A uda, a stropi. ♢ expr. (fam.) A boteza laptele (sau vinul, rachiul etc.) = a adăuga apă în lapte… … Dicționar Român
chema — CHEMÁ, chem, vb. I. I. tranz. 1. A spune, a striga, a comunica cuiva să vină aproape sau într un anumit loc. 2. A pofti, a îndemna (în mod oficial) pe cineva să participe la o acţiune, la un fapt; a solicita, a apela la... ♦ (Poetic) A evoca. 3.… … Dicționar Român
grăi — GRĂÍ, grăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (pop.) A zice, a spune; a vorbi. – Din bg. graja, scr. grájati. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GRĂÍ vb. v. scoate … Dicționar Român
nomina — NOMINÁ vb. v. boteza, chema, denumi, inti tula, numi, porecli, spune, supranumi. Trimis de siveco, 14.11.2008. Sursa: Sinonime nominá, nominéz, vb. I (înv.) a numi; a înmatricula. Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DAR … Dicționar Român
nume — NÚME, nume, s.n. 1. Cuvânt sau grup de cuvinte prin care numim, arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru, o acţiune, o noţiune etc. şi prin care acestea se individualizează. ♢ Nume de botez (sau mic) = prenume. Nume de familie = nume pe care îl … Dicționar Român
numeni — NUMENÍ vb. v. boteza, chema, denumi, inti tula, numi, porecli, spune, supranumi. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
numi — NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2 … Dicționar Român
număra — NUMĂRÁ, númăr, vb. I. tranz. 1. A socoti câte unităţi sunt într un şir, într o serie, într un grup etc.; a determina numărul de elemente dintr o mulţime; a afla, a înregistra, a verifica numărul unui şir de obiecte etc.; p. ext. (pop.) a socoti,… … Dicționar Român
