Dicționar Român. 2013.
pistol — PISTÓL1, pistoale, s.n. 1. Armă de foc de dimensiuni mici, mânuită cu o singură mână; revolver. ♢ Pistol mitralieră = armă automată uşoară, mai scurtă decât puşca mitralieră, cu bătaie mai mică şi mai uşor de mânuit; automat. Pistol de… … Dicționar Român
pocnet — PÓCNET, pocnete, s.n. 1. Zgomot caracteristic (surd şi puternic) produs de o lovitură, de o izbitură etc., precum şi de ardere, de o explozie, de descărcarea unei arme etc., pocnitură. 2. Zgomotul caracteristic produs de spargere, de crăpare etc … Dicționar Român
trosnitură — TROSNITÚRĂ, trosnituri, s.f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesneşte, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. tură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet … Dicționar Român
paf — interj. 1. Cuvânt care imită zgomotul produs de o apăsare puternică, de o lovitură, de o pocnitură etc. 2. (fam.; în expr.) A rămâne (sau a face pe cineva să rămână) paf = a rămâne (sau a face pe cineva să rămână) uimit, surprins, nemişcat. A… … Dicționar Român
plesni — PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ expr. A plesni de... = a nu mai putea de … Dicționar Român
plesnitură — PLESNITÚRĂ, plesnituri, s.f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [var.: pleznitúră s.f.] – Plesni + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98 PLESNITÚRĂ s. 1. v. spărtură … Dicționar Român
poc — interj. Cuvânt care redă un sunet (înfundat) produs de lovirea cu (sau de) un obiect tare, de o izbitură, de descărcarea unei arme, de ceva care plesneşte sau crapă, de bătăile (repetate) în uşă etc. – Onomatopee. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004 … Dicționar Român
pocănitură — POCĂNITÚRĂ s.f. v. pocnitură. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 POCĂNITÚRĂ s. v. bocănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pocănitúră s. f. g. d. art. pocănitúrii; pl. p … Dicționar Român
pâcâială — pâcâiálă, pâcâiéli, s.f. (reg.) 1. sunetul caracteristic fumatului; pufăială, pâşcăială. 2. (despe lumină, flacără) pâlpâire. 3. (despre firele de aţă) rupere, pocnitură. 4. (despre bibilici) sunetul scos de aceste păsări. Trimis de blaurb, 24.09 … Dicționar Român
pâr — PÂR1 interj. (Adesea pronunţat cu r prelungit) Cuvânt care imită zgomotul sau trosnetul produs de un corp solid care se rupe sau se despică, de arderea lemnelor, de presiunea exercitată asupra zăpezii etc. – Onomatopee. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
