Dicționar Român. 2013.
bocănit — BOCĂNÍT s.n. Acţiunea de a bocăni şi rezultatul ei; zgomot produs prin izbirea cu un obiect tare în ceva; bocăneală, bocănitură. – v. bocăni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 BOCĂNÍT s. 1. bocăneală, bocănitură, pocăneală, pocănit,… … Dicționar Român
bontăneală — BONTĂNEÁLĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocă nitură, pocăneală, pocănit, pocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
bontănitură — BONTĂNITÚRĂ s. v. bocăneală, bocănit, bocănitură, pocăneală, pocănit, pocănitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
pocnitură — POCNITÚRĂ, pocnituri, s.f. Pocnet. [var.: pocănitúră s.f.] – Pocni + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98 POCNITÚRĂ s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O pocnitură de armă.) 2. v. plesnitură … Dicționar Român
