trosnitură

trosnitură
TROSNITÚRĂ, trosnituri, s.f. Faptul de a trosni; zgomot specific produs de un obiect când plesneşte, când crapă etc.; pocnitură, pârâitură, trosnet. – Trosni + suf. -tură.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TROSNITÚRĂ s. 1. v. trosnet. 2. v. pocnitură. 3. v. ples-nitură.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

trosnitúră s. f., g.-d. art. trosnitúrii; pl. trosnitúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • trosc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere, de o trosnitură, de o lovitură, de o rupere. – Onomatopee. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  trosc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  TROSC… …   Dicționar Român

  • crepitaţie — CREPITÁŢIE, crepitaţii, s.f. (med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din fr. crépitation. Trimis de LauraGellner, 31.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • trosnet — TRÓSNET, trosnete, s.n. Trosnitură; pocnet. – Trosni + suf. et. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  TRÓSNET s. 1. pârâit, pârâitură, trosnitură, (reg.) pârpăitură. (trosnetul lemnelor care ard.) 2. v. pocni tură. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • plesnitură — PLESNITÚRĂ, plesnituri, s.f. Faptul de a plesni; lovire, izbire; zgomot produs de anumite lovituri. ♦ Crăpătură, fisură. [var.: pleznitúră s.f.] – Plesni + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 24.03.2004. Sursa: DEX 98  PLESNITÚRĂ s. 1. v. spărtură …   Dicționar Român

  • pocnitură — POCNITÚRĂ, pocnituri, s.f. Pocnet. [var.: pocănitúră s.f.] – Pocni + suf. tură. Trimis de oprocopiuc, 28.03.2004. Sursa: DEX 98  POCNITÚRĂ s. 1. pocnet, trosnet, trosnitură, (reg.) troscot. (O pocnitură de armă.) 2. v. plesnitură …   Dicționar Român

  • pârpăitură — PÂRPĂITÚRĂ s. v. pârâit, pârâitură, trosnet, trosnitură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • troscot — TRÓSCOT s.m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roşii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”