- troscot
- TRÓSCOT s.m. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, întinsă pe pământ, cu numeroase frunze mici, cu flori hermafrodite verzi, pe margine roşii sau albe (Polygonum aviculare). – Din sl. troskotŭ.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRÓSCOT s. (bot.) 1. (Polygonum aviculare) costrei, (reg.) porcin, sporiş, târsoacă, troscoţel, troscovă. 2. troscot de apă (Polygonum amfibium) = (reg.) sălcuţă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTRÓSCOT s. v. pocnet, pocnitură, răculeţ, trosnet, trosnitură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetróscot (plantă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictróscot (trosnet) s. n., pl. tróscoteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÓSCOT n. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, târâtoare, cu frunze mici, alterne, netede la margini, folosită în scopuri medicinale. /<sl. troskotuTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtróscot s.m. – Brebenel, iarbă-roşie (Polygonum aviculare). – var. troscovă, troscoţel. Megl. troscăt. sl. troskotŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 419; Conev 46), cf. bg., sb., cr. troskot; aparţine aceleiaşi rădăcini expresive ca trosc.Trimis de blaurb, 04.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.