răculeţ

răculeţ
RĂCULÉŢ, răculeţi, s.m. 1. (zool.) Răcuşor. 2. Plantă erbacee târâtoare cu flori albe-roşietice, al cărei rizom are proprietăţi diuretice şi depurative (Polygonum bistorta).Rac + suf. -uleţ.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

RĂCULÉŢ s. 1. (zool.) răcuşor, (rar) răcuţ. 2. (bot.; Polygonum bistorta) (reg.) cârligat, cârligăţică, cârligel, nodurar, şerpariţă, troscot, troscoţel, buruiana-rândunicii, iarba-balaurului, iarba-şar-pelui, iarbă-iute, iarbă-roşie, lemn-dulce, mo-ţul-curcanului, rădăcina-şarpelui.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

răculéţ s. m., pl. răculéţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • iarbă — IÁRBĂ, (2) ierburi, s.f. 1. Nume generic dat plantelor erbacee, anuale sau perene, cu părţile aeriene verzi, subţiri şi mlădioase, folosite pentru hrana animalelor. ♢ expr. Paşte, murgule, iarbă verde = va trebui să aştepţi mult până ţi se va… …   Dicționar Român

  • răcuşor — RĂCUŞÓR, răcuşori, s.m. 1. (zool.) Diminutiv al lui rac; răculeţ. 2. Insectă mică, cu picioarele de dinainte asemănătoare cu cleştele unui rac (Nepa cinerea). – Rac + suf. uşor. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  RĂCUŞÓR s. v. răculeţ …   Dicționar Român

  • buruiană — BURUIÁNĂ, buruieni, s.f. (pop.) Nume generic pentru diverse plante erbacee necultivate. ♢ Buruiană de leac = plantă medicinală. ♦ Nume dat unor plante necultivate comestibile. [pl. şi: buruiene. – var.: buruián s.n.] – Din bg., scr. burjan.… …   Dicționar Român

  • curcan — CURCÁN, curcani, s.m. 1. Pasăre domestică mare, originară din America, cu coada lată care se desfăşoară în formă de evantai (Meleagris gallopavo); p. rest. masculul curcii. ♢ expr. A se umfla în pene ca un curcan = a se îngâmfa, a şi da aere. ♦… …   Dicționar Român

  • cârligat — CÂRLIGÁT s. v. răculeţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  CÂRLIGÁT, Ă adj. v. încârligat. Trimis de gall, 03.02.2008. Sursa: DLRM …   Dicționar Român

  • cârligel — CÂRLIGÉL, cârligele, s.n. Diminutiv al lui cârlig; cârligaş. – Cârlig + suf. el. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CÂRLIGÉL s. cârligaş. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  CÂRLIGÉL s. v. croşetă, igliţă, răculeţ, toporaş …   Dicționar Român

  • cârligăţică — CÂRLIGĂŢÍCĂ s. v. răculeţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • dulce — DÚLCE, (A) dulci, adj., (B 2) dulciuri, s.n., (B 1) s.n. a. adj. I. 1. Care are gustul caracteristic mierii sau zahărului. ♦ Care a fost îndulcit (cu miere, cu zahăr etc.). 2. (Despre lapte) Proaspăt; nefermentat. ♦ (Despre brânzeturi) Care nu a… …   Dicționar Român

  • iarbăiute — IARBĂIÚTE s. v. dintele dracului, răculeţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • iarbăroşie — IARBĂ RÓŞIE s. v. dentiţă, dintele dracului, răculeţ, slăbănog, trestie de câmp. Trimis de siveco, 01.01.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”