plăpấnd

plăpấnd
plăpînd (-dă), adj. – 1. Debil, firav. – 2. Fragil. Origine expresivă. Der. din lat. *palpabundus ‹ palpāre "a mîngîia" (Cihac, I, 223; Candrea, rom., XXXI, 309; Loewe 14; Candrea-Dens., 1401; Candrea, Éléments, 7; Puşcariu 1332; REW 6174; Rosetti, I, 170), sau din palpandus (Tiktin), este greu de admis din motive fonetice şi formale. Mai probabil trebuie să se pornească de la o rădăcină expresivă plăp-, ca pîlp(îi), fîlf(îi), care ar arăta aceeaşi idee de "a bate, a se mişca slab": plăp- nu este fără îndoială altceva decît pîlp- cu metateză. Terminaţia e mai puţin clară şi s-ar putea datora unei analogii cu blînd, flămînd; dar este de remarcat că nu există certitutdinea unei folosiri cu adevărat populare a acestui cuvînt, care apare la autori, din a doua jumătate a sec. XIX şi că, prin urmare, ar putea fi creat arficial, ca tremurîndă, surîzîndă, aparţinînd aceleiaşi epoci. Aceleiaşi rădăcini expresive aparţin plăpău, adj. (Mold., neghiob, nătîng), pe care Cihac, II, 260, îl punea în legătură cu ceh. plepe "moale, delicat", şi pleoapă (var. pleopă, plopă, înv. plehupă), s.f. (membrană mobilă a ochiului; capacul de la sicriu), ca şi plăpînd, se foloseşte mai ales în Munt. (ALR, I, 17) şi care a primit până acum diferite explicaţii, toate insuficiente: din lat. palpebra, cu o puternică modificare fonetică (Diez, I, 302; Tuttle, rom. R., I, 439; Tiktin; cf. împotrivă Densusianu, rom., XXXIII, 283); lat. pupula, cu metateză *pluppea (Puşcariu, ZRPh., XXVIII, 689; Puşcariu 1335; REW 6616; Scriban); sl. *prechlupa "capac", cf. bg. pohlupka (Densusianu, GS, I, 143); sau dintr-un cuvînt anterior indoeurop. (Rusu, Dacor., XI, 148). Prin aceeaşi intenţie expresivă trebuie să se explice sp. plepa "persoană care are multe defecte", pe care Corominas, III, 822, îl consideră de origine incertă; cf. şi lat. palpebra ‹ palpare (Walde-Pokorny 445).
Trimis de blaurb, 11.08.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • plăpând — PLĂPẤND, Ă, plăpânzi, de, adj. 1. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă, de vitalitate; debil, firav; p. ext. fragil, delicat, fin. 2. (Despre plante) Nedezvoltat; lipsit de sevă, gingaş, delicat. 3. fig. Care se lasă uşor impresionat; sensibil. – …   Dicționar Român

  • plãpấnd — adj. m., pl. plãpấnzi; f. sg. plãpấndã, pl. plãpấnde …   Romanian orthography

  • debil — DEBÍL, Ă, debili, e, adj. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi la boli; firav, plăpând, slăbuţ. ♢ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • delicat — DELICÁT, Ă, delicaţi, te, adj. 1. (Despre fiinţe şi lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaş, subţirel, graţios; p. ext. fragil; (despre fiinţe) plăpând, şubred, slăbuţ. ♦ (Despre culori, nuanţe) Discret, atenuat, pal, estompat …   Dicționar Român

  • piţigăiat — PIŢIGĂIÁT, Ă, piţigăiaţi, te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subţire, ascuţit; strident. 2. (Rar; despre oameni şi animale) Slab, plăpând, firav. [pr.: gă iat. – var.: piţigăít, ă adj.] – Piţigoi + suf. at. Trimis de oprocopiuc,… …   Dicționar Român

  • firav — FÍRAV, Ă, firavi, e, adj. Care are o constituţie delicată; slăbuţ, plăpând, gingaş. ♦ fig. (Cam) slab din punctul de vedere al calităţii, al temeiniciei. Argumentaţie firavă. [acc. şi: firáv] – Din *sl. chyravŭ bolnăvicios (< chyra boală ),… …   Dicționar Român

  • gingaş — GÍNGAŞ (GINGÁŞ), Ă, gingaşi, e, adj. 1. (Despre fiinţe şi obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin1. ♦ (Despre manifestările fiinţelor) Plin de delicateţe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni şi animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre …   Dicționar Român

  • gracil — gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  GRACÍL, Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subţiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< …   Dicționar Român

  • şiştav — ŞIŞTÁV, Ă, şiştavi, e, adj. (pop.; despre boabele cerealelor) Nedezvoltat, sec, mărunt. ♦ (Despre oameni şi animale) Plăpând. – Din bg. şiškav. Trimis de LauraGellner, 30.04.2004. Sursa: DEX 98  ŞIŞTÁV adj. v. chircit, degenerat, închircit,… …   Dicționar Român

  • şubred — ŞÚBRED, Ă, şubrezi, de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistenţă, de trăinicie, care este gata să se prăbuşească; şubrezit. ♦ fig. (Despre teorii, concepţii,… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”