- delicat
- DELICÁT, -Ă, delicaţi, -te, adj. 1. (Despre fiinţe şi lucruri, cu privire la forma, la aspectul lor) Fin, gingaş, subţirel, graţios; p. ext. fragil; (despre fiinţe) plăpând, şubred, slăbuţ. ♦ (Despre culori, nuanţe) Discret, atenuat, pal, estompat. 2. De calitate bună (în ceea ce priveşte fineţea materialului şi a execuţiei). ♦ (Despre mâncăruri, băuturi, parfumuri) Fin, ales. 3. (Despre oameni şi despre manifestările lor; adesea adverbial) Plin de atenţie, de grijă; lipsit de asprime, de brutalitate, prevenitor. 4. (Despre probleme, situaţii etc.) Care cere mare băgare de seamă, prudenţă, rezervă, subtilitate; gingaş. – Din fr. délicat, lat. delicatus.Trimis de LauraGellner, 09.07.2004. Sursa: DEX '98Delicat ≠ brutal, grosolan, vulgar, nedelicatTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDELICÁT adj. 1. fin, gingaş, graţios, suav, (Mold. şi Munt.) scarandiv, (fig.) dulce. (O fată delicat; cu gesturi delicat.) 2. v. ales. 3. v. debil. 4. v. dificil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedelicát adj. m., pl. delicáţi; f. sg. delicátă, pl. delicáteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDELICÁ//T1 delicattă (delicatţi, delicatte) 1) Care este plin de graţie. 2) (despre constituţia fizică) Care este lipsit de vigoare, de rezistenţă; plăpând; slab; gingaş; firav. 3) (despre oameni sau despre manifestările lor) Care vădeşte multă bunăvoinţă şi amabilitate în relaţiile cu alţi oameni; prevenitor. 4) (despre culori) Care nu bate la ochi; puţin intens; atenuat. 5) (despre mâncăruri, băuturi) Care are gust plăcut; ales; delicios; savuros; suculent. 6) (despre obiecte) Care este executat cu multă îndemânare. 7) (despre situaţii, probleme) Care cere precauţie şi băgare de seamă. /<fr. délicat, lat. delicatusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDELICÁT2 adv. Cu multă bunăvoinţă. /<fr. délicat, lat. delicatusTrimis de siveco, 22.10.2008. Sursa: NODEXDELICÁT, -Ă adj. 1. Gingaş, fin, graţios. ♦ De bună calitate, bun la gust. ♦ Slăbuţ, plăpând. ♦ (Despre culori) Discret, pal, estompat. 2. Fin, ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (Despre situaţii) În care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; greu de rezolvat. [< fr. délicat, it. delicato, lat. delicatus].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNdelicát (delicátă), adj. – Fin, gingaş. – Mr. dilicat. fr. délicat. – Der. delicatesă, s.f., din germ. Delikatesse, admite şi un pl. colectiv delicatesuri; delicateţe, s.f.; nedelicat, adj.; nedelicateţe, s.f. Cuvîntul mr. provine din it.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDELICÁT, -Ă adj. 1. (despre aspectul unor fiinţe sau lucruri) gingaş, fin, graţios. ♢ slăbuţ, plăpând. ♢ (despre mâncăruri) de bună calitate, bun la gust. ♢ (despre culori) discret, pal, estompat. 2. ales, distins; (fig.) atent, prevenitor. 3. (despre situaţii) în care trebuie acţionat cu prudenţă, cu rezervă; dificil, greu de rezolvat. (< fr. délicat, lat. delicatus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.