- şubred
- ŞÚBRED, -Ă, şubrezi, -de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistenţă, de trăinicie, care este gata să se prăbuşească; şubrezit. ♦ fig. (Despre teorii, concepţii, argumente etc.) Care nu rezistă unei analize mai serioase, unei critici mai severe; discutabil, neîntemeiat. 2. p. ext. Precar, nesigur. – et. nec.Trimis de LauraGellner, 03.05.2004. Sursa: DEX '98Şubred ≠ trainic, viguros, tareTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeŞÚBRED adj. 1. nerezistent, nesolid, netrainic, slab, şubrezit, (rar) precar. (O construcţie şubred.) 2. netrainic, (livr.) caduc. (Un lucru şubred.) 3. v. debil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeŞÚBRED adj. v. discutabil, nesigur, precar.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşúbred adj. m. (sil. -bred), pl. şúbrezi; f. sg. şúbredă, pl. şúbredeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÚBRE//D şubreddă (şubredzi, şubredde) l) (despre fiinţe) Care are o constituţie fizică nerezistentă; lipsit de vigoare; firav; plăpând. 2) Care are puţină rezistenţă; lipsit de trăinicie; slab. Un lucru şubred. 3) fig. (despre teorii, concepţii, argumente etc.) Care poate fi uşor combătut; lipsit de fundament ştiinţific; neîntemeiat; neargumentat. /Orig. nec.Trimis de siveco, 06.08.2007. Sursa: NODEXşúbred (-dă), adj. – Fragil, debil, delicat, friabil. Poate din lat. hýbrĭdus ‹ gr. ύβρίδος, cu ş ‹ ex-; pentru schimbarea şi › şu-, cf. şuera; la relaţia semantică "hibrid" = "degenerat" este normală, cf. bastard. Oricum, terminaţia -ed nu poate fi decît lat. -idus, care nu a fost productivă în rom., cf. lînced, muced, rînced. – Der. din sl. šuplĭ "debil", cu suf. -ed (Cihac, II, 395; Loewe 40; Weigand, Jb, XVI, 78) nu pare posibilă. – Der. şubrezi vb. (a slăbi); şubrezeală (var. şubrez(en)ie), s.f. (fragilitate, debilitate).Trimis de blaurb, 04.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.