fírav — adj. m., pl. fíravi; f. sg. fíravã, pl. fírave … Romanian orthography
debil — DEBÍL, Ă, debili, e, adj. (Despre fiinţe) Lipsit de rezistenţă la eforturi fizice şi la boli; firav, plăpând, slăbuţ. ♢ (Substantivat) Debil mintal = persoană care suferă de debilitate mintală. – Din fr. débile, lat. debilis. Trimis de claudia,… … Dicționar Român
fragil — FRAGÍL, Ă, fragili, e, adj. (Despre materiale) Care se sparge, se sfărâmă, se frânge uşor sub acţiunea unor solicitări exterioare, a unor tensiuni interne etc. ♦ Gingaş, firav, delicat. – Din fr. fragile, lat. fragilis. Trimis de RACAI,… … Dicționar Român
gingaş — GÍNGAŞ (GINGÁŞ), Ă, gingaşi, e, adj. 1. (Despre fiinţe şi obiecte) Plăpând, firav; delicat, fin1. ♦ (Despre manifestările fiinţelor) Plin de delicateţe (sufletească); sensibil. 2. (Despre oameni şi animale) Mofturos, dificil la mâncare. ♦ (Despre … Dicționar Român
clorotic — CLORÓTIC, Ă, clorotici, ce, adj., s.m. şi f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique. Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX 98 clorótic adj. m., s … Dicționar Român
gracil — gracíl adj. m., pl. gracíli; f. sg. gracílă, pl. gracíle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic GRACÍL, Ă adj. (Rar) Cu o structură fizică delicată, subţiratic, fragil; plăpând, firav, delicat. [< … Dicționar Român
piţigăiat — PIŢIGĂIÁT, Ă, piţigăiaţi, te, adj. 1. (Despre voce, despre sunete etc.) Subţire, ascuţit; strident. 2. (Rar; despre oameni şi animale) Slab, plăpând, firav. [pr.: gă iat. – var.: piţigăít, ă adj.] – Piţigoi + suf. at. Trimis de oprocopiuc,… … Dicționar Român
slab — SLAB, Ă, slabi, e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are… … Dicționar Român
şubred — ŞÚBRED, Ă, şubrezi, de, adj. 1. (Despre oameni) Lipsit de vigoare, nerezistent la eforturi; firav, plăpând. ♦ (Despre lucruri) Lipsit de rezistenţă, de trăinicie, care este gata să se prăbuşească; şubrezit. ♦ fig. (Despre teorii, concepţii,… … Dicționar Român
debilitat — DEBILITÁT, Ă, debilitaţi, te, adj. Slăbit, anemiat, firav. – v. debilita. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român