- slab
- SLAB, -Ă, slabi, -e, adj. 1. (Despre oameni şi animale sau despre părţi ale corpului lor) Care nu are un strat (consistent) de grăsime sub piele; uscăţiv. ♦ (Despre carne) Fără grăsime; macră. ♦ (Despre mâncăruri, alimente) Care conţine sau are puţină grăsime; sărac în grăsimi. 2. (Despre fiinţe) Lipsit de putere fizică, de rezistenţă; debil. ♦ (Despre organe ale corpului, despre facultăţi intelectuale etc.) Care nu funcţionează normal, care nu-şi îndeplineşte bine funcţia. Memorie slabă. Vedere slabă. ♦ fig. Lipsit de tărie morală, de fermitate, de energie. ♢ expr. Slab de fire (sau, rar, de caracter, de inimă, de duh) = fără voinţă, uşor influenţabil. Slab de înger = lipsit de energie morală, care se pierde uşor cu firea; fricos. 3. Lipsit de tărie, de intensitate; cu intensitate redusă. ♦ (Despre obiecte) Lipsit de trăinicie, de soliditate, puţin rezistent. ♢ expr. Slabă nădejde! = puţin probabil, puţine şanse de reuşită. ♦ (Despre soluţii, amestecuri) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă; diluat. Acid slab. 4. fig. (Despre creaţii artistice, ştiinţifice) Lipsit de valoare, de calităţi; mediocru. ♦ Care nu convinge, lipsit de temei. ♦ (Despre oameni; cu determinări introduse prin prep. "la" indicând domeniul) Care este puţin pregătit, puţin înzestrat pentru... 5. (Rar; despre pământ) Neroditor. – Din sl. slabŭ.Trimis de LauraGellner, 28.07.2004. Sursa: DEX '98Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viuTrimis de siveco, 31.10.2008. Sursa: AntonimeSLAB adj. 1. scheletic, sfrijit, (pop. şi fam.) jigărit, pricăjit, (reg.) zălezit, (prin Munt. şi Olt.) sfoiegit. (Ce om slab!) 2. slăbănog, slăbit, tras, uscăţiv, (rar) slăbănogit, (pop.) pierit, (reg.) mârcav, mârced, (înv.) mişel, (fig.) supt. (O faţă slab.) 3. v. debil. 4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscăţiv, (rar) uscăcios, (înv. şi reg.) mârşav, rău, sec, secăţiu, secăţiv, (reg.) ogârjit, (Mold. şi Transilv.) pogârjit. (Vită slab.) 5. v. macru. 6. v. nerezistent. 7. v. diluat. 8. sărac, (fig.) chior, orb. (O lumină slab) 9. mic, redus, (fig.) anemic. (Un slab izvor de lumină.) 10. v. difuz. 11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (pop.), searbăd. (Lumina slab a lămpii.) 12. v. redus. 13. v. înăbuşit. 14. v. încet. 15. v. scăzut. 16. mic, uşor. (O slab furtună de praf.) 17. v. sterp. 18. v. nepregătit. 19. nemulţumitor, nesatisfăcător. (Rezultate slab la învăţătură.) 20. v. netalentat. 21. v. nereuşit. 22. v. vulnerabil. 23. mic, puţin, redus. (slab nădejde să ...) 24. insuficient, mic, puţin, redus. (Are posibilităţi slab de realizare.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSLAB adj. v. chircit, degenerat, influenţabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeslab adj. m., pl. slabi; f. sg. slábă, pl. slábeTrimis de siveco, 28.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSLAB1 adv. 1) Fără putere; fără intensitate. A cânta slab. A vedea slab. 2) Cu încetineală; încet. A citi slab. /<sl. slabuTrimis de siveco, 28.02.2008. Sursa: NODEXSLAB2 slabă (slabi, slabe) 1) (în opoziţie cu gras) Care nu are sau are puţină grăsime; care nu este gras. Cal slab. Carne slabă. ♢ slab de-l suflă (sau bate) vântul (sau slab de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit. 2) (în opoziţie cu puternic) Care are o constituţie lipsită de vigoare; gingaş; firav; plăpând; delicat. Copil slab. 3) (în opoziţie cu tare) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forţă morală; lipsit de fermitate. Voinţă slabă. ♢ Punct slab parte vulnerabilă, uşor atacabilă; loc sensibil. slab de fire (sau de caracter) care este lipsit de voinţă. slabă nădejde puţin probabil. 4) (în opoziţie cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acţiunea forţelor exterioare; lipsit de trăinicie; şubred. 5) (în opoziţie cu bun) Care este lipsit de calităţi bune; rău. Lucrare slabă. Memorie slabă. 6) (despre acţiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt slab. Lumină slabă. 7) (despre organe) Care manifestă insuficienţă funcţională. Inimă slabă. ♢ slab de minte care are facultăţi intelectuale limitate; mărginit; redus. 8) (despre mirosuri, substanţe, băuturi etc.) Care are o concentraţie mai mică decât cea obişnuită. Mireasmă slabă. Ceai slab. /<sl. slabuTrimis de siveco, 28.02.2008. Sursa: NODEXslab (-bă), adj. – 1. Uscat, macru, fără grăsime. – 2. Debil, firav, plăpînd. – 3. Indulgent, blînd, fricos. – 4. Insuficient, defectuos, deficitar. – 5. Fragil, friabil. – Mr., megl. slab. sl. slabŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 346), cf. bg., sb., cr., slov. slab, ceh. slaby. Uz general (ALR, I ,62). – Der. slăban, adj. (slab, uscăţiv, paralitic), din sl. slabŭ şi noga "picior" (bg. slabonog, Conev 90); slăbănogi, vb. (a paraliza; a-şi pierde vlaga, a se debilita); slăbătură, s.f. (momîie, sperietoare; persoană sau animal fără putere, slab); slăbănogie (var. slăbănogeală), s.f. (lipsă de putere); slăbi, vb. (a deveni slab; a pierde puterile; a debilita; a micşora, a reduce; a relaxa; a lăsa, a lăsa în pace; a se debilita; a se micşora; a se relaxa), mr. slăghire, din sl. slabiti; slăbiciune (var. Mold. slăbăciune), s.f. (debilitate, slăbire; defect, punct slab); slăbie, s.f. (înv. şi Trans., debilitate, decadenţă); slabină, s.f. (Banat, coapsă, şold), din sb. slabina (Candrea); slăbuţ (var. slăbulean, slăbuşor, Maram. slăbotean), adj. (cam slab); slăbitor, adj. (care slăbeşte).Trimis de blaurb, 22.12.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
