clorotic

CLORÓTIC, -Ă, clorotici, -ce, adj., s.m. şi f. (Om) bolnav de cloroză; p. ext. (om) palid, anemic, bolnăvicios, fără vigoare, firav. – Din fr. chlorotique.

Trimis de hai, 03.06.2004. Sursa: DEX '98



clorótic adj. m., s. m., pl. clorótici; f. sg. clorótică, pl. clorótice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CLORÓTI//C cloroticcă (cloroticci, cloroticce) 1) Care este bolnav de cloroză; anemic. 2) fig. rar Care are o constituţie lipsită de vigoare; plăpând; firav; gingaş. /<fr. chlorotique

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CLORÓTIC, -Ă adj., s.m. şi f. (Suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid; lipsit de vigoare. ♦ (bot.; despre organe) Îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. [< fr. chlorotique].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



CLORÓTIC, -Ă I. adj., s. m. f. (suferind) de cloroză; (p. ext.) anemic, palid. II. adj. (bot.; despre organe) îngălbenit din cauza lipsei de clorofilă. (< fr. chlorotique)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN