Dicționar Român. 2013.
insulă — ÍNSULĂ, insule, s.f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părţile de apă, situată fie într un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦ fig. Grup de obiecte de acelaşi fel care se diferenţiază de mediul înconjurător … Dicționar Român
plutitor — PLUTITÓR, OÁRE, plutitori, oare, adj., s.n., s.f. 1. adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă… … Dicționar Român
plută — PLÚTĂ2, plute, s.f. 1. Specie de plop ale cărui ramuri cresc aproape de la baza trunchiului, dând coroanei o formă de piramidă lungă şi îngustă; plutaş2 (Populus pyramidalis). 2. Material gros, neted, poros, impermeabil, elastic şi mai uşor decât … Dicționar Român
doc — DOC1, docuri, s.n. Ţesătură de bumbac din care se fac haine de vară, salopete, prelate etc. – Din engl. duck. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DOC2, docuri, s.n. Bazin portuar (împreună cu construcţiile şi instalaţiile aferente), în … Dicționar Român
estacadă — ESTACÁDĂ, estacade, s.f. 1. Punte fixă construită la ţărmul unei ape mari, către larg, pentru a realiza legătura cu vapoarele care nu pot acosta la chei. ♦ Platformă aşezată pe picioare înalte pentru a realiza comunicaţia între două puncte… … Dicționar Român
plaur — PLÁUR, plauri, s.m. Vegetaţie acvatică compactă, constituită dintr o acumulare de rădăcini, rizomi de stuf şi diverse elemente organice şi minerale, care formează insule plutitoare la suprafaţa apei; plav. [pr.: pla ur] – cf. p l a v . Trimis de… … Dicționar Român
plavie — PLÁVIE, plavii, s.f. Insuliţă plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacţie şi amestecate cu nămol. ♢ expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [pl … Dicționar Român
plutitór — I. adj. m., pl. plutitóri; f. sg. şi pl. plutitoáre II. (obiect) s. n., pl. plutitoáre … Romanian orthography
bac — BAC1, bacuri, s.n. 1. Ambarcaţie cu fundul şi capetele plate, cu care se fac scurte traversări de râuri sau de lacuri sau care este folosită pentru serviciile auxiliare ale unei nave; brod, brudină, pod umblător. 2. (Sport) Platformă sau… … Dicționar Român
bajoaier — BAJOAIÉR, bajoaiere, s.n. Perete lateral de ecluză. [pr.: joa ier] – Din fr. bajoyer. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 bajoaiér s. n. (sil. joa ier), pl. bajoaiére Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BAJOAIÉR … Dicționar Român
