- insulă
- ÍNSULĂ, insule, s.f. 1. Întindere de pământ înconjurată din toate părţile de apă, situată fie într-un ocean, mare sau lac, fie în cadrul albiei unei ape curgătoare. ♦ fig. Grup de obiecte de acelaşi fel care se diferenţiază de mediul înconjurător. 2. (În sintagma) Insulă plutitoare = formaţie compactă de rădăcini şi ramuri de plante rupte care plutesc pe un curs de apă, având aspectul unei insule (1); plaur. – Din lat. insula.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98ÍNSULĂ s. (geogr.) 1. (înv. şi pop.) ostrov. 2. insulă plutitoare = plaur, plavie, (reg.) cocioc, năcladă, plav, prundoi.Trimis de siveco, 10.10.2007. Sursa: Sinonimeínsulă s. f., g.-d. art. ínsulei; pl. ínsuleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÍNSUL//Ă insulăe f. Porţiune de uscat înconjurată de apă din toate părţile. ♢ insulă plutitoare îngrămădire de vegetaţie acvatică (stuf, rădăcini, buruieni etc.) amestecată cu nămol, care pluteşte pe apă; plavie. [G.-D. insulei] /<lat. insulaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÍNSULĂ s.f. 1. Suprafaţă din scoarţa Pământului mai mică decât un continent, mărginită din toate părţile de apă. ♢ Insulă plutitoare = formaţie compactă de rădăcini şi ramuri rupte, care pluteşte pe un curs de apă; plaur. 2. Spaţiu verde în mijlocul unei străzi; refugiu. [< lat. insula].Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DNÍNSULĂ s. f. 1. suprafaţă de pământ mai mică decât un continent, mărginită din toate părţile de apă. o insulă plutitoare = formaţie compactă de rădăcini şi ramuri rupte, care pluteşte pe un curs de apă; plaur. 2. suprafaţă (triunghiulară) la ramificaţii de drumuri la delimitarea benzilor de circulaţie către diferite direcţii. 3. suprastructură a unui portavion. (< lat. insula)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.