- plavie
- PLÁVIE, plavii, s.f. Insuliţă plutitoare (sau fixată la malul apei) formată din stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori etc. intrate în putrefacţie şi amestecate cu nămol. ♢ expr. A se lăsa (sau a se lungi) plavie = a se întinde la pământ. [pl. şi: (pop.) plăvii] – Din sl. plavĩ.Trimis de oprocopiuc, 22.03.2004. Sursa: DEX '98PLÁVIE s. v. insulă plutitoare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeplávie s. f. (sil. -vi-e), art. plávia (sil. -vi-a), g.-d. art. pláviei; pl. plávii, art. pláviile (sil. -vi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPLÁVI//E plaviei f. Îngrămădire de stuf, buruieni şi rădăcini, amestecate cu nămol, care pluteşte pe apă sau stă fixată de mal. [G.-D. plaviei] /<sl. plaviTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXplávie, plăvii, s.f. (reg.) 1. insulă plutitoare alcătuită din plaur (stuf, ierburi, rizomi, rădăcini de arbori, crengi şi nămol); plaur, cocioc, năcladă. 2. (cu forma plavă) navă, corabie; plută. 3. pădure doborâtă de vânt; palancă. 4. şir de trestii înfipte în pământ, din care ciobanii îşi fac adăpost. 5. limbă de foc; plavină. 6. (adv.) în cantitate sau în număr mare.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARplávie (plắvii), s.f. – Morman, grămadă de crengi şi ierburi amestecate cu pămînt, care plutesc pe suprafaţa anumitor rîuri. – var. plaghie. sl. plavĭ "navă", din plaviti "a pluti" (Cihac, II, 267; Conev 38). E dubletul lui plavă, s.f. (Olt., plasă de pescuit); cf. şi plaur. – Der. plavină, s.f. (Bucov., limbă de foc; pală de fîn); plavnă, s.f. (regiune mlăştinoasă); plavcă, s.f. (loc unde se usucă năvoadele).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.