- cocioc
- COCIÓC, cocioace, s.n. 1. Nămol vegetal amestecat cu bucăţi de rădăcini de stuf şi de papură (care formează mici insule plutitoare). 2. Baltă mică, izolată, în regiunea inundabilă a unei ape curgătoare, care nu-şi poate împrospăta apa. [pl. şi: cociocuri] – et. nec.Trimis de hai, 11.06.2004. Sursa: DEX '98COCIÓC s. v. insulă plutitoare, ostrov, plaur, plavie.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimecocióc s. n., pl. cocioáce/cociócuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcocióc (-ócuri), s.n. – 1. Mlaştină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicaţie nu se potriveşte cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka "grind într-o regiune mlăştinoasă".Trimis de blaurb, 10.05.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.