plutitor — PLUTITÓR, OÁRE, plutitori, oare, adj., s.n., s.f. 1. adj. Care poate pluti la suprafaţa unui lichid; flotabil. ♢ Pod plutitor = platformă care serveşte la transportul persoanelor sau lucrurilor de la un mal la celălalt al unei ape; bac. Insulă… … Dicționar Român
planat — PLANÁT, Ă, planaţi, te, adj. (În sintagma) Zbor planat = zbor executat pe o pantă în coborâre, cu pierdere uniformă de înălţime, de către aeronave autopropulsate (cu motorul cu viteză redusă) sau planoare. – v. plana1. Trimis de oprocopiuc, 13.09 … Dicționar Român
pluti — PLUTÍ, plutesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid prin cufundare parţială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafaţa unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2.… … Dicționar Român
plutitoare — PLUTITOÁRE s. v. plută, rourică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plutitoáre (bot.) s. f., g. d. art. plutitórii; pl. plutitóri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic PLUTIT//OÁRE plutitoareóri … Dicționar Român
plutărit — PLUTĂRÍT s.n. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărie (2). – v. plutări. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. şi reg.)… … Dicționar Român
