plutãrít — s. n … Romanian orthography
plutărie — PLUTĂRÍE s.f. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărit (2), plutăşie. 3. (Rar) Mulţime de plute1. – Plută1 + suf. ărie. Trimis de oprocopiuc, 25.03.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
pluti — PLUTÍ, plutesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid prin cufundare parţială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafaţa unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2.… … Dicționar Român
plutit — PLUTÍT1 s.n. Faptul de a pluti. ♦ Transportare a lemnului prin menţinerea lui la suprafaţa unei ape curgătoare. – v. pluti. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLUTÍT2, Ă, plutiţi, te, adj. 1. (Despre lemne, buşteni) Care este adus… … Dicționar Român
plutăşie — PLUTĂŞÍE, plutăşii, s.f. Plutărie (2). – Plutaş + suf. ie. Trimis de oprocopiuc, 25.03.2004. Sursa: DEX 98 PLUTĂŞÍE s. v. plutărie, plutărit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plutăşíe s. f., art. plutăşía, g. d … Dicționar Român
strajă — STRÁJĂ, străji, s.f. 1. Pază, apărare, scut. ♢ loc. vb. A face (sau a ţine) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. ♢ expr. A şi pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a şi înfrâna dorinţa de a vorbi (sau de a… … Dicționar Român
şferlant — şferlánt s.n. (reg.; despre plutărit) sârmă care uneşte lemnul numit cordar , cu lemnele de pe marginea tablei de la plută. Trimis de blaurb, 07.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
şiştoacă — şiştoácă, şiştoáce, s.f. (reg.) 1. vale îngustă şi puţin adâncă, în pantă; jgheab, văiugă. 2. cădere de apă. 3. (despre plutărit) poartă principală a stăvilarului prin care ies buştenii şi plutele. Trimis de blaurb, 09.02.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
