pluti — PLUTÍ, plutesc, vb. IV. intranz. 1. (Despre corpuri) A se menţine la suprafaţa unui lichid prin cufundare parţială în volumul acestuia; a aluneca, a se deplasa pe suprafaţa unui lichid. ♦ (Despre mâncăruri) A fi înecat în grăsime sau sos. 2.… … Dicționar Român
plutărie — PLUTĂRÍE s.f. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărit (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărit (2), plutăşie. 3. (Rar) Mulţime de plute1. – Plută1 + suf. ărie. Trimis de oprocopiuc, 25.03.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
plutărit — PLUTĂRÍT s.n. 1. Transportul pe apă al buştenilor (legaţi în plute1); plutărie (1). 2. Îndeletnicirea plutaşului1; plutărie (2). – v. plutări. Trimis de oprocopiuc, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 PLUTĂRÍT s. plutărie, (rar) plutit, (înv. şi reg.)… … Dicționar Român