operă — ÓPERĂ1, opere, s.f. 1. Acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activităţi creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc.; creaţie (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea… … Dicționar Român
dezeşua — DEZEŞUÁ, dezeşuéz, vb. I. tranz. A repune în stare de plutire o navă eşuată. [pr.: şu a] – Din fr. déséschouer. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 dezeşuá vb. → eşua Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic A… … Dicționar Român
planare — PLANÁRE1, planări, s.f. Acţiunea de a plana1 şi rezultatul ei; plutire. – v. plana1. Trimis de RACAI, 18.10.2007. Sursa: DEX 98 PLANÁRE2, planări, s.f. Acţiunea de a plana2 şi rezultatul ei. – v. plana2. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX… … Dicționar Român
ranfluare — RANFLUÁRE, ranfluări, s.f. Operaţie de readucere la suprafaţă şi de punere în stare de plutire a unei nave scufundate. [pr.: flu a ] – După fr. renflouer. Trimis de LauraGellner, 03.07.2004. Sursa: DEX 98 ranfluáre s. f. (sil. flu a ), g. d.… … Dicționar Român
acvaplanare — acvaplanáre s. f. → planare Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic ACVAPLAN//ÁRE acvaplanareări f. Stare de plutire a unui automobil care se deplasează cu viteză mare pe un strat de apă. /acvaplan + suf. acvaplanareare Trimis … Dicționar Român
carenă — CARÉNĂ, carene, s.f. 1. Partea exterioară a corpului unei nave, care se găseşte sub linia de plutire. 2. Proeminenţă prelungită a unor organe. Carena sternului la păsări. 3. (bot.) Structură în corola leguminoaselor alcătuită din două petale… … Dicționar Român
catamaran — CATAMARÁN, catamarane, s.n. Ambarcaţie cu pânze alcătuită din două corpuri de plutire; pirogă cu două flotoare laterale. – Din fr. catamaran. Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX 98 catamarán s. n., pl. catamaráne Trimis de siveco,… … Dicționar Român
cheson — CHESÓN, chesoane, s.n. 1. Vehicul de artilerie, tras de cai, format dintr o ladă de tablă închisă, împărţită în compartimente, destinat pentru transportul muniţiei. 2. Fiecare dintre despărţiturile cu pereţi metalici care se fac la o navă, cu… … Dicționar Român
flotabilitate — FLOTABILITÁTE s.f. 1. Însuşire a unui corp de a pluti la suprafaţa unui lichid sau la o anumită adâncime. 2. Raportul dintre volumul părţii nescufundate şi volumul total al unui corp plutitor. 3. Proprietate a minereurilor de a putea fi separate… … Dicționar Român
insubmersibilitate — INSUBMERSIBILITÁTE s.f. Însuşirea a ceea ce este insubmersibil. ♦ Capacitate a unei nave de a şi păstra proprietăţile de plutire în anumite condiţii grele şi anormale. [cf. fr. insubmersibilité]. Trimis de LauraGellner, 06.05.2005. Sursa: DN … … Dicționar Român
