operă

ÓPERĂ¹, opere, s.f. 1. Acţiune conştientă îndreptată spre un anumit scop; rezultat al unei activităţi creatoare; lucrare, faptă. 2. Lucrare originală de artă, de ştiinţă etc.; creaţie (artistică). ♦ (La sg., cu sens colectiv) Totalitatea lucrărilor unui artist sau ale unui om de ştiinţă, ale unui creator în general. – Din lat., it. opera.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



ÓPERĂ², opere, s.f. Compoziţie muzicală scrisă pentru solişti, cor şi orchestră pe textul unui libret dramatic; reprezentare scenică a acestei lucrări. ♦ Clădire destinată reprezentării unor asemenea compoziţii. – Din it. opera, fr. opéra.

Trimis de oprocopiuc, 04.05.2004. Sursa: DEX '98



ÓPERĂ s. 1. acţiune, faptă. (operă de binefacere.) 2. v. creaţie. 3. v. realizare. 4. creaţie, lucrare, producţie, (înv.) producere, product. (O operă de mare valoare.) 5. (lit.) operă dramatică v. piesă. 6. v. carte. 7. v. lucrare. 8. lucrare. (O operă statuară.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



óperă (acţiune, creaţie artistică, compoziţie muzicală) s. f., g.-d. art. óperei; pl. ópere

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÓPER//Ă¹ operăe f. 1) Activitate de amploare realizată cu un anumit scop. 2) Lucrare de valoare într-un anumit domeniu de activitate (literatură, artă, ştiinţă). 3) Ansamblu de lucrări ale unui om de creaţie. 4) la pl. Ediţie care include toate sau cele mai reprezentative lucrări ale unui autor. [G.-D. operei] /<lat., it. opera

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÓPER//Ă² operăe f. 1) Compoziţie muzical-dramatică de proporţii mari, scrisă pe un libret cu subiect literar şi interpretată de solişti, cor şi orchestră. 2) Reprezentaţie teatrală a unei astfel de compoziţii. 3) Clădire în care se dau asemenea reprezentaţii. [G.-D. operei] /<it. opera, fr. opéra

Trimis de siveco, 07.02.2005. Sursa: NODEX



ÓPERĂ¹ s.f. 1. Acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. Lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, al ştiinţei etc. ♦ Ansamblul scrierilor, al lucrărilor unui scriitor, ale unui om de ştiinţă, ale unui pictor, ale unui sculptor etc. 3. (mar.) Operă vie = corpul unei nave dedesubtul liniei de plutire; carenă; operă moartă = corpul navei deasupra liniei de plutire. [< lat., it. opera].

Trimis de LauraGellner, 28.06.2005. Sursa: DN



ÓPERĂ² s.f. 1. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic şi cântată de solişti, de cor şi de orchestră. 2. Teatru în care se reprezintă astfel de lucrări. [< it. opera, cf. fr. opéra].

Trimis de LauraGellner, 28.06.2005. Sursa: DN



ÓPERĂ¹ s. f. 1. acţiune, lucrare, faptă, lucru. 2. lucrare originală în domeniul artelor plastice, al literaturii, ştiinţei etc. ♢ totalitatea lucrărilor unui scriitor, om de ştiinţă, artist etc. 3. muncă, treabă, acţiune. o a pune în operă = a pune în aplicare ceva. 4. (mar.) operă vie = parte a corpului unei nave sub linia de plutire; carenă; operă moartă = parte a corpului navei de deasupra liniei de plutire. (< lat., /3/ it. opera)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



ÓPERĂ² s. f. lucrare muzical-dramatică pentru solişti, cor şi orchestră, scrisă pe baza unui libret. ♢ teatrul în care se reprezintă. (< it. opera, fr. opéra)

Trimis de raduborza, 15.11.2007. Sursa: MDN



óperă (ópere), s.f. – 1. Lucrare. – 2. (muz.) Operă. it. opera. – Der. (din fr.) opera, vb.; operabil, adj.; operant, adj.; inoperant, adj.; operativ, adj.; operaţi(un)e, s.f.; operator, s.m.; operatoriu, adj.; operetă, s.f.; cf. capodoperă, manoperă.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER