Dicționar Român. 2013.
plineală — PLINEÁLĂ s. v. deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime plineálă, plinéli, s.f. (înv.) 1. plinătate. 2. îndeplinire, executare silită (a unei hotărâri). 3. achitare a unei datorii. Trimis… … Dicționar Român
deplinătate — DEPLINĂTÁTE s.f. Faptul de a fi deplin, desăvârşit; perfecţiune, plenitudine. – Deplin + suf. ătate. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DEPLINĂTÁTE s. 1. integritate, plenitudine. (În deplinătate facultăţilor mintale.) 2. v. desăvârşire … Dicționar Român
desăvârşire — DESĂVÂRŞÍRE, desăvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu desăvârşire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – v. desăvârşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desăvârşire ≠ nedesăvârşire … Dicționar Român
plenitudine — PLENITÚDINE s.f. Dezvoltare completă, integrală; deplinătate, totalitate; p. ext. desăvârşire. ♢ Plenitudine vocalică = perceptibilitate sau audibilitate a unei vocale, putere sonoră a unei vocale. – Din fr. plénitude, lat. plenitudo, inis.… … Dicționar Român
plin — PLIN, Ă, plini, e, adj., s.n. I. adj. 1. (Despre vase, încăperi, recipiente etc.) Care este umplut cu ceva, în care se află ceva până la limită. ♢ expr. Plin ochi = umplut până la limita capacităţii. A fi plin de sine (sau de el) = a avea o… … Dicționar Român
plinăciune — PLINĂCIÚNE s. v. deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
turgor — túrgor s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TURGÓR s.n. 1. (biol.) Stare de uşoară tensiune a unei celule, a unui organ ori a unui ţesut animal sau vegetal datorită bogăţiei de lichide; turgescenţă. 2. Umflare,… … Dicționar Român
