- plinăciune
- PLINĂCIÚNE s. v. deplinătate, desăvârşire, plenitudine, plinătate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
desăvârşire — DESĂVÂRŞÍRE, desăvârşiri, s.f. Acţiunea de a (se) desăvârşi şi rezultatul ei. ♢ loc. adv. Cu desăvârşire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut. – v. desăvârşi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Desăvârşire ≠ nedesăvârşire … Dicționar Român